Corpul. Cel mai bun prieten al omului

Traim intr-o lume artificiala. Aerul conditionat este o extensie a plamanilor, peretii caselor ne invaluie precum o a doua piele. Odata cu industrializarea, universul fiintei umane a fost transformat in mod irevocabil si continua sa se schimbe de la o zi la alta. Multi dintre noi ne-am nascut intr-o lume care nu mai exista.

Corpul. Cel mai bun prieten al omului
In 200.000 de ani de evolutie, Homo Sapiens, omul modern, s-a adaptat la mediul inconjurator si l-a modelat in propriul interes si in propria imagine. Dar nicicand in istorie aceasta actiune a omului asupra mediului nu a atins viteze atat de mari ca si in ultimul secol si in prezent aceasta conquista (cucerire) are loc intr-un ritm accelerat. Dar este omul pregatit pentru efectele secundare ale acestei betii a puterii si a devenirii?

Propriul corp este cel mai bun prieten al omului. Adesea ignorat, maltratat, mutilat, ne acompaniaza in aceasta viata, de cele mai multe ori tacut, iar in cele din urma, cand nu mai poate si nu mai poate, ne paraseste.

Animalele, fiinte inferioare dupa toate standardele noastre umane, sunt capabile sa discearna intre o dieta hranitoare si una nehranitoare. Omul, nu! De ce? Simplu: in societatea nostra industrializata, ajunsi pe mana corporatiilor, avem la dispozitie atat de multe produse, incat corpului nostru ii e imposibil sa discearna intre alimentele hranitoare si cele nehranitoare care i se ofera. Asta nu pentru ca corpul uman ar fi mai putin inteligent decat corpul animal. Intr-un mediu natural, animalul dispune de putine diete dintre care sa aleaga. Supermarketurile cu produse apetisante dar stoarse de buna parte din substantele nutritive, nu cresc in padure la umbra copacilor. Dupa ce animalutul papa o papica hranitoare, corpul ii raspunde satisfacut. In caz contrar, corpul e nemultumit. Animalutul a invatat sa isi asculte propriul corp si sa il respecte. Stie ca nu are altul de schimb ascuns prin vreun cotlon al scorburii. Omul stie si el sa isi asculte corpul, dar multimea de noi gusturi si produse cu care a fost bombardat in ultimul secol e un fel de filtru prin care nu trec decat cele mai asurzitoare tipete ale corpului. Nici omul nu are alt corp de schimb ascuns in dulapul, dar are la dispozitie medici care stiu sa carpeasca. Din pacate, atunci cand ceva este cusut, are mult mai multe sanse sa se rupa din nou.

De fiecare data cand mancam, corpul nostru trece printr-o adevarata experienta traumatizanta. Organismul este intr-o continua lupta de a mentine homeostaza (echilibrul interior). Ingestia de mancare distruge acest echilibru care mai apoi trebuie restabilit. Contrar legendelor urbane, senzatia de foame nu apare datorita scaderii nivelelor de energie in organism. Ea apare datorita asteptarilor noastre, a obiceiurilor de a lua masa la ore fixe, a irezitibilei pofte. In fata iminentei mancari, corpului nu-i mai ramane alt remediu decat sa actioneze in prealabil: elibereaza insulina in sange pentru a compensa valul de glucoza ce urmeaza a fi inghitit.

A manca in voie nu e sanatos. Persoanele care consuma mai putine alimente tind sa se hraneasca mai sanatos, sa traiasca mai mult si sa se imbolnaveasca mai rar. Din pacate, multe practici culturale stimuleaza consumul de alimente. Si tot cultura si societatea actuale dicteaza moda unei siluete de Seherezada. Rupti intre doua fronturi, luptam un razboi care nu e al nostru. E ca si cum am juca sah de unii singuri. Cum poti rezista unei mese imbelsugate sau unui raft plin de bunatati? Reversul monedei nu intarzie sa apara: iar nu mai incap in pantalonii preferati! Acum e momentul in care primim sah mat! Urmeaza oribilele cure de slabire, medicamentele miraculoase care nu ajuta la nimic, despre care sti ca sunt interzise in toata lumea civilizata, dar a caror efecte secundare crezi cu tarie ca nu ti se vor intampla chiar tie, maratonul in jurul blocului care nu da rezultate vizibile, pentru ca e normal sa nu dea, avand in vedere ca 80% din energia pe care o consuma corpul uman se duce pe procese fiziologice si digestie, activitatea fizica normala fiind responsabila doar de o foarte mica parte din energia consumata. Intr-un final vine postul negru, chiar daca nu se apropie Pastele, sala de asteptare de la Urgente, liste lungi de si mai multe medicamente, alt tip de diete, un corp maltratat, suferind si furios. Oare ce ne-a facut el saracutul ca sa fie tratat asa? Dar noi ne miram cu frustrare: nu fumez (des), beau numai la final de saptamana, nu ma droghez. Oare de ce am ajuns aici? De ce a trebuit sa mi se intampla chiar mie? Sa moara capra vecinului!

Suntem victimele unei structuri sociale insetate de putere. Corpul nostru este victima neglijentei si a lipsei de discernamant. Poate nu e in totalitate vina noastra. De multe ori, ambientul actual este cel bolnav si nu persoanele cu exces de greutate. Traim intr-o societate dezvoltata, bogata, evoluata, cu o cultura dominata de mancarea rapida. Introducem in propriul corp substante nocive si nutrienti existenti doar pe ambaleje, ii dam sa digere alimente care nu ii folosesc la nimic, dar sunt iami! Gusturi din cele mai variate si apetisante ne orbesc simturile. Cand putem alege intre apa si Coca-Cola, mergem cu cea de pe urma. Dar avem optiuni, putem alege. Nu e nimic rau in a manca la McDonald´s din cand in cand. Cheia e in a lua decizii inteligente si a alege cu discernamant. Pana una alta, avem doar un corp. Cand nu mai poate, ne paraseste...


6 comments:

starsgates 18 august 2009, 21:25  

Câtă drepate ai laura.

Elisa 19 august 2009, 22:46  

Laura,
deci,nu-i gresit sa spunem ca ne sapam groapa cu furculita,nu-i asa? :)
Laura,ai fost in concediu?

Laura 20 august 2009, 12:04  

N-am fost in concediu, bine ar fi fost... Pe aici, cu treburi... M-am concentrat mai mult pe blogul de arta. Cum e vara voastra?

pescarusul argintiu 20 august 2009, 17:28  

Foarte adevarate toate reflectiile cuprinse in acest material!
Ar trebui sa ne ajute sa identificam elementele negative din alimentatia noastra si sa ne impulsioneze asupra regasirii bunelor obiceiuri.
Nu mi-ai spus daca ti-a placut premiul :)
O zi plina de produse "eco" si incununata cu savoarea unui profiterol!

Laura 20 august 2009, 21:58  

Multumesc de profiterol si de premiu :)

Elisa 21 august 2009, 13:23  

Laura,vara noastra e pe duca :) Nici nu pot sa spun daca a fost lunga sau scurta,stiu doar ca a mea a inceput din martie si as mai vrea sa fie vara pana in octombrie :) Te pup

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP