Pe urmele Artei Contemporane

[...]

Provocator, desacralizator, in aparenta ironic si zeflemitor, Piero Manzoni a marcat un moment de profunda reflexie in arta. Dupa ce a ajuns faimos la o varsta frageta (a murit in 1963 la numai 29 de ani), Mazoni si-a dat seama de cat de precara era judecata critica asupra artei si de momentele grele prin care aceasta trecea. Cu un puternic sens polemic dar si cu o urma de melancolie, Manzoni a demonstrat ca "tot" ce produce artistul poate fi considerat "arta" si vandut pe o piata in care preturile cresteau la viteze fulminante si incontrolabile. In diverse ocazii Mazoni si-a lasat autograful pe mana fanilor sau si-a lasat amprentele pe oua. Dar asta nu e nimic. Culmea provocarii a fost momentul in care a inceput sa-si vanda propriul rahat, frumos ambalat in 90 de conserve "limited edition" cu eticheta "rahatul artistului". Conservele erau insotite de un certificat de garantie si vandute la pretul lor in aur. Galeria Tate a platit $35.000 pentru o astfel de conserva. Pe banii nostrii!!! Ca Doamne, numai noi stim cat platim taxe la stat si apoi statul aloca bani muzeelor pentru a cumpara rahat? Unde oare ne-au scapat fraiele din maini? Cert este ca jumatate din aceste faimoase conserve au explodat intre timp, se presupune ca potrivit planurilor artistului, care viziona rahat imprastiat pe peretii protectori de sticla ai muzeelor. Acum la cine sa mai mergi sa bati la usa sa te plangi ca certificatul de garantie e de rahat?

[...]

Citeste tot articolul pe Psihologia Artei

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP