Inside - Out

Intre felul in care ne autopercepem si felul in care suntem vazuti de ceilalti, se intinde uneori intregul Grand Canyon. Desigur, cu totii ne-am plamadit vise legate de viitorul propriu si cu siguranta ni s-a intamplat uneori sa ni se rada in fata atunci cand am cutezat sa transpunem visele in cuvinte. Intr-o lume suprapopulata, ramane in continuare extrem de dificil sa gasesti o persoana care sa rezoneze cu tine, care sa creada in tine si in planurile tale. Sa fie din cauza ca suntem o specie in punctul final al existentei, o specie care in ciuda frazei apocaliptice: "speranta moare ultima", si-a ingropat speranta si increderea demult-demult?

De mici suntem bombardati cu doua fatete opuse ale existentei: viata e grea si visele, modelele catre care trebuie tintite. Intr-un final, majoritatea cadem sub povara extremei depresive. In momentul in care insa incetam a mai avea vise, adormim. Mie personal imi place mult sa dorm. Dar cand sunt treaza vreau sa am vise, sa am un tel, sperante, planuri. Si chiar daca dau zi de zi peste depresivi cronici, nu vreau sa adorm. Pentru ca somnul asta al depresivilor e egal cu moartea. Oamenii fara speranta, oamenii care vad lumea intr-o singura nuanta de negru nu mai sunt decat niste morti vi, niste fiinte care au murit demult, in ciuda faptului ca continua sa indeplineasca functii motorii. Eu vreau sa traiesc! Ce e rau in asta?


Vitralii de Pandy Mill

13 comments:

starsgates 29 mai 2009, 18:10  

Nu e nimic rău.
Şi mie!:)

g1b2i3 29 mai 2009, 19:35  

Draga Laura,inteleg foarte bine ce spui aici si cred ca ma pot considera printre norocosii care au avut taria sa se trezeasca din somnul acela de care spui.
Am ales sa traiesc asa cum pot,niciodata n-am vrut foarte multe si de aceea ma consider chiar fericita.
Iti doresc un weekend placut!
P.S.Pisica aia e a ta?Avem si noi doua pisici asa si un motan cu alb si tarcat.Fac parte din familie,pisicile noastre.

LZ 29 mai 2009, 20:43  

Suntem sau nu suntem ingeri? Asta-i intrebarea!

http://laurazaharia.blogspot.com/

Elisa 29 mai 2009, 23:47  

[...PS. SKYRAIN este locomotiva,iar CELLA dupa ce mi-a pierdut vagonul mi-a zis sa mi-l agat de al ei :D
Le multumesc amandurora si doresc calatorie placuta lui Gabi si Laurei .
Si le invit sa-si incadreze vagoanele lor in orice alta parte a trenului in afara penultimului vagon :) ...]

pescarusul argintiu 30 mai 2009, 00:23  

E o atitudine excelenta, Laura, nu e absolut nimic rau in ea!
Cu atatea minunatii descoperite de tine si oferite cu generozitate in spatiul tau artistic, ne-ai demonstrat din plin aceste pulsatii cat se poate de vii :)
Reusesti sa incarci baterii si sa inseninezi frunti umbrite de ganduri, nu e nevoie sa te justifici in vreun fel.
Week-end animat si bogat in impresii placute!

Laura 30 mai 2009, 01:00  

Stargates, asa ma gandeam si eu :)

Gabi, fericirea nu consta in avea multe ci in a sti sa te bucuri de ceea ce ai. Mata nu e a mea din pacate, e o pictura gasita pe net, dar sti cat ador eu matele si cat mi-ar place sa am macar una sa smotocesc cand vreau, dar nu a fsot sa fie, insa o tulesc la gradina botanica de cate ori am ocazia si ma joc cu pisoii de acolo si le duc de papica, chit ca sunt niste mofturosi si niste pretentiosi.

LZ, as zice ca suntem , atata timp cat vre sa fim :)

Elisa, multumesc de gand :) Unde mergem?

Pescarusule, nu ma justificam, doar ma ofticam :)

Elisa 30 mai 2009, 01:22  

Spre gara sidefie :)

Elisa 30 mai 2009, 01:23  

Laura draga,gand si ...fapta ;)

CELLA 30 mai 2009, 19:16  

Laura,
trenul în care te chemăm este dovada vie că există şi "altceva"
iar specia ... o fi spre (auto)finalul evoluţiei ... evoluează însă spiritual ... spre altceva, doar că mult mai încet decît ne-ar plăcea
eu nu mă tem, ŞTIU !
vino cu noi, să-ţi încarci bateriile cu vise şi culori :)
de ce s-or împotrivi oamenii fericirii cînd ea-i atît de la îndemînă ?
bucuriile mici dar multe pe care ezită să şi le facă zilnic oamenii, unul altuia şi fiecare lui însuşi fac diferenţa ...

Anca 30 mai 2009, 23:20  

si eu simt la fel. sper sa nu ma opresc niciodata sa visez

Laura 31 mai 2009, 10:45  

Cella, asa e, dar nu cred ca oamenii prea stiu asta, sau daca stiu nu isi amintesc prea des.

Anca, spor la visat :)))

Manole,  31 mai 2009, 20:39  

Hai in trenul visatorilor!

Cred ca amortirea ne mai apuca pe toti cateodata, ca sa gasim forta visului vital din noi...

strongvaleriana 1 iunie 2009, 01:04  

Intr-adevar, lipsa viselor inseamna moarte !
Sunt unii insa atat de vii si de frumosi, incat si in vis ...viseaza !

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP