Teoria iubirii

Motto: Atunci cand cauti ceva dar nu sti ce, vei ajunge vreodata la capatul cautarilor tale?
Care e diferenta dintre "a fi indragostit" si "a iubi"? M-am intrebat de multe ori asta de cand cu moda Hollywood-iana de a despartii cuplurile pe motiv ca "te iubesc dar nu mai sunt indragostit/a de tine". Hamsterii mei au fugit mult in capusoru-mi (am vrut sa zic gol, dar nu e gol pentru ca imi tin hamsterii companie) si au macinat mult porumb pana au venit cu concluzia maiastra ca de fapt iubirea e o forma mai evoluata a lui "a fi indragostit".

Sa o luam sistematic: la inceput esti indragostit. Bun... ai tot felul de simptome, fluturasi in stomac, vrei sa fi tot timpul cu persoana iubita, etc. Dar asta nu e sanatos din punct de vedere adaptativ: prea multe goange in burta unui om strica si sincer, societatea oricum te trezeste dimineata, te scoate din pat si te taraste la scoala/lucru vrei nu vrei. Timpul mai contribuie si el la poveste cu "obisnuinta", draga de ea... Si gata, ne trezim intr-o buna zi ca nu mai suntem indragostiti ci doar iubim persoana de langa noi si asta doar cand ne amintim sa o facem! Iubirea e mai greoaie de felul ei, nu mai are sprinteneala lui "a fi indragostit" si trebuie intretinuta precum focul din vatra (nu degeaba i se spune "vapaia iubirii") pentru a nu se stinge pe nepusa masa in vreme ce dormim linistiti cu iubitul/ta de mana.

Am invatat doua lucruri, zic eu esentiale in ceeea ce priveste iubirea:
1. trecutul unei persoana (cu bune si cu rele, cu puzderia de relatii incheiate (sau nu)) nu face altceva decat sa defineasca persoana actuala. Nimeni nu poate fi ceea ce este in prezent fara a fi trait in trecut. Deci geloziile in retro sau alte sentimente de genul nu isi au locul, pentru ca in momentul in care iubesti o persoana, ii accepti implicit si trecutul fara de care nu ar mai fi ea insasi. Nu de alta, dar omul se formeaza prin propriile experiente (sau cel putin asa ar trebui sa fie)
2. daca cauti prea mult defectele cuiva, le vei gasi cu siguranta. Toti avem defecte.

Penelope Cruz spunea in filmul "Vicky.Christina.Barcelona" [1] ca iubirea romantica este iubirea neimplinita. Ortega y Gasset spunea prin ceva carte ca iubirea romantica e iubirea cavalerului medieval, a lui Don Quijote care era indragostit de Dulcinea numai din auzite, chiar inainte de a o fi vazut. Cum iubim noi, oamenii secolului XXI? Mai stim sa iubim cu disperare, sa suferim pentru iubire, sa idealizam persoana iubita sau iubirea a devenit mai pragmatica odata cu trecerea secolelor? A suferit sentimentul iubirii o transformare prin istorie?

Pictura digitala de Veronica Atanacio

--------------

[1] "Vicky.Christina.Barcelona" este un film precum o pictura de Picasso. Scris si regizat de Woody Allen, cu Scarlett Johansson si Penelope Cruz care ofera o performanta de zile mari (aviz curiosilor exista si un sarut intre cele doua), filmul ridica intrebari la care nu da raspuns si iti poate intoarce pe dos lumea.

28 comments:

starsgates 18 ianuarie 2009, 14:34  

Sigur fiecare om percepe iubirea în felul lui.
Dar în esenţă cred că iubirea a rămas aceeaşi în timp.:)

paul 18 ianuarie 2009, 19:17  

Intre teorie si practica este o diferenta evidenta,as spune practica calca teoria in picioare incercand limite ne admise.
Intre dragoste si iubire patrunde un spatiu ce permite cunoasterea partilor ce sunt atrase de existenta unei placeri,atractii fizice ce se naste odata cu vederea luminii as spune.
Cand faci dragoste,poti sa nu iubesti,o faci odata de doua ori si fugi din viata unui om,dar cand iubesti si faci si dragoste, aceasta dainuie ramane samanta nepieritoare a ceea ce urmeaza a fi. Prin urmare,consider ca a spune "te iubesc" este nu numai un act de curaj, ci si de responsabilitate ce atrage dupa sine asumarea unor idealuri de urmat alaturi de cel(cea)iubita.
Iubirea nu poate fi confundata cu o vointa a judecatii umane,ea vine de la sine,chiar dintr-o data. Balzac spunea:"Cu cat judeci mai mult,cu atat iubesti mai putin". Cu cat alergam,umblam dupa ea sa fim siguri ca nu o gasim,doar cand o daruiesti o si primesti. Seneca, vine sa intareasca ceea ce afirm mai sus:
"Daca vrei sa fii iubit,iubeste"!
O seara frumoasa pe valsul patrunzator al iubirii!

Garfield 18 ianuarie 2009, 21:34  

o sa parafrazez pe cineva si o sa spun: daca nu trebuie sa spun despre iubire, stiu ce este... daca trebuie sa spun ce este, nu mai stiu...

:)

Mariana 18 ianuarie 2009, 21:45  

O, ce frumoasă e iubirea! Iubirea adevărată e sentiment şi acţiune...Iubesc şi îi doresc binele celuilalt. Când iubesc, mi-l împropriez...Eu nu mai am ,,eu" fiindcă este celălalt în sufletul meu...Eu nu îmi mai aprţin...mă regăsesc în persoana care mă iubeşte...Pare frumoasă teoria! Îndrăgostirea mă învaţă ce e iubirea. Da, aşa este! Atunci când fluturaşii au trecut, trebuie să continui sa fac binele din iubire...Acţiunile de iubire pot fi acţini făcute cu voinţa noastră, chiar dacă nu mai simţium că plutim. Când partenerul îmătrâneşte, sau suferă un accident, eu aleg să iubesc! Trebuie! Atunci e cea mai frumoasă iubire!

Laura 18 ianuarie 2009, 22:15  

Stargates, daca fiecare percepe iubirea in alt fel, inseamna ca iubitul isi iubeste iubita in alt fel decat ea il iubeste pe el? Cum stim atunci ca e iubire? Si apoi, daca fiecare e cu iubirea lui, cum poate ramane iubirea constanta in timp?

Paul, sa ma lamuresc si eu: la tine dragostea = a fi indragostit? Nu de alta, dar eu dragostea o vad mai mult ca pe un sinonim al iubirii, e o forma matura a sentimentului si implica si forme de iubire platonica (ex. dragostea de patrie).
Poate tocmai de aceea nu gasim iubirea cand alergam dupa ea, pentru ca nu stim la ce exact sa ne asteptam din partea iubirii... Cat despre responsabilitate, Exupery zicea ca devenim deapururea responsabili pentru ceea ce am imblanzit :)

Garfield, si pisicile se indragostesc? :)))

Mariana, iubirea e contopirea a doua fiinte in una singura (asta daca e impartasita). E cel mai frumos sentiment, nu degeaba s-a scris atat despre el :)

paul 18 ianuarie 2009, 23:18  

Raman la convingerea ca intre dragoste si iubire exista o diferentiere clara,distincta,ce le identifica diferentiat,in parte as spune.Tocmai aceasta lipsa de diferentiere,ne face sa credem ceea ce de fapt nu e...ce ar fi sa-ti spun ca,sunt indragostit de tine si tu de fapt sa crezi ca te iubesc.Probabil nu am stiut sa ma fac inteles.Nu pot spune "dragoste",=a fi indragostit.Daca,am incerca sa delimitam strict intelesul cuvantului dragoste l-am putea defini spunand ca este o stare sufleteasca, prezenta sau trecuta, ce poate fi anulata ulterior de factori externi,independenti vointei noastre. Cand iubesti, draga mea,este foarte greu ca acesti factori"perturbatori"sa-ti mai poata clinti sentimentele adanc infipte in inima si suflet.Orice s-ar intampla ele vor dainui profund,vor genera emotie,plans si durere.
Daca nu ma insel esti studenta la psihologie si acum cred ca ma introduci intr-un limbaj academic incercand sa-mi anulezi cele afirmate mai sus:) Ai atins un subiect sensibil firii omenesti ce poate avea intelesuri multiple. Spre nenorocirea mea,cazand in mrejele dragostei,am atins latura ce m-a durut:),asa ca,stimata domnisoara,felicitari,punct ochit-punct lovit:)
O seara placuta,sau mai bine spus noapte buna!

starsgates 19 ianuarie 2009, 09:58  

Nu ştiu, întreabă mai multe persoane ce înseamnă a iubi, sigur nu-ţi vor răspunde la fel.
Pentru unii e grija pentru cel de lângă ei, pentru alţii o veşnică durere sau fericire şi pot să tot continui.
Mi-a plăcut o vorbă nu mai ţin minte unde am auzit-o ceva de genul, vrei să ştii dacă te iubeşte, dacă ultima bucăţică de mâncare ţi-o lasă ţie atunci când amândurora vă este foame, atunci da.:)
Sigur, e cam pragmatică această exprimare...

jamescrissilv.ro 19 ianuarie 2009, 11:03  

Nu poti iubi fara sa fii indragostit.
O zi minunata iti doresc

Laura 19 ianuarie 2009, 12:49  

Paul, stai linistit ca nu incerc sa te ametesc cu termeni academici. Incercam, doar sa inteleg ce zici, pentru ca se pare ca fiecare dintre noi intelege cele trei cuvinte "magice" (a te indragosti, dragoste si iubire) in feluri diferite :)

Stargates, pragmatica dar frumoasa si adevarata. Evident, nu e singura dovada de iubire.
Unul defineste iubirea cu ajutorul unor cuvinte si altul cu ajutorul altora. Dar cuvintele limiteaza. Insa felul in care unul isi exprima sentimentele punandu-le in cuvinte nu e acelasi cu felul in care le percepe, le simte. Unii ar zice chiar ca de fiecare data cand iubim, iubim diferit. Exista diferite feluri de a iubi. Intrebarea e daca am pierdut din mers vreun fel de iubire sau continuam sa iubim in toate felurile in care se facea si pe vremea lui Cezar sau a lu Shakespeare?

James, tot Hollywoodul ar contrazice afirmatia ta :))) Eu cred ca poti iubi foarte bine fara sa fi indragostit. Iti iubesti parintii, prietenii, etc, dar nu esti indragostit de ei. A fi indragostit implica neaparat din punctul meu de vedere o atractie fizica, pe cand iubirea nu implica neaparat atractie fizica. Daca e sa ne referim strict la cuplu, pai si aici as zice ca poti foarte bine iubi fara a mai fi indragostit de persoana de langa. Dupa o vreme fluturasii dispar si sentimentele initiale se transforma in iubire. Cand esti indragostit de cineva faci numai anumite sacrificii pentru el. Dar cand iubesti esti dispus sa iti sacrifici pana si viata pentru persoana iubita.

pescarusul argintiu 19 ianuarie 2009, 17:05  

Laura, am citit cu luare aminte postarea ta, deosebit de interesanta si de vasta ca subiect de dezbatere.
Am lecturat si parerile vizitatorilor tai, si ele in mare masura interesante, deschizand noi fatete si aspecte de punctat.
Il invit pe Zaharia Stancu, scriitorul al carui "Descult" a facut inconjurul lumii incaltat in sandale de aur sa dea curs imagimii sale despre iubire:

"Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.

O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii…

Ori poate pe marginea vietii…"

(Zaharia Stancu - "Cantec in ceata")

"Eu sunt soarele tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt aerul tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt apa ta si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt painea ta si fara tine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt somnul tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt… "

(Zaharia Stancu - "Eu sunt Soarele Tau")

"Tu, nor de vara , rumen, belsug de-argint si apa,
Ce treci prin slavi de vis ca o naframa fina,
Cum stau trudit si singur încovoiat pe sapa
Si-mi picura sudoarea si lacrima în tina,
Abate-ti mersul si prin acest vazduh o clipa,
Cu fulgere si tunet destrama-te în ploi,
Ca azi un pîlc de pasari cu fîlfîiri de-aripa
Pe tarina mea arsa zvârli seminte noi."

(Zaharia Stancu - "Nor de vara")

Iti doresc sa invingi provocarile vietii prin forta iubirii!

paul 19 ianuarie 2009, 19:21  

Ei da,acum vad ca aprobi ce spuneam(vezi in comentariul tau adresat d-lui "J":)
Ai perfecta dreptate;
dragostea se poate margini la dorinta fizica, pe cand iubirea depaseste aceste granite.
O seara linistita aducatoare de sanatate si putere de a invata pentru examene!

Laura 19 ianuarie 2009, 19:39  

Pescarusule, e un subiect vast, greu de definit, de aceea nici nu am incercat sa definesc iubirea ci doar sa imi exprim niste ganduri referitoare la acest sentiment magic care ne prinde in mreje si ne poate intoarce viata cu susu-n jos cat ai zice peste :)Multumesc de poezii, foarte frumoase. E bine sa ne amintim de cei care au pavat cararea inaintea nostra. Te pup! :)

Paul, pai ne-am incurcat in termeni, ce sa-i facem? Ne limiteaza cuvintele. Am o prietena cu care dezbatem si dezbatem subiecte si suntem convinse ca avem pareri opuse si cand colo, dupa cateva ore ne dam seama ca de fapt ziceam acelasi lucru de la inceput amandoua :) Multumesc de urarile de bine, incerc sa ma fac bine si sa si invat in acelasi timp, nu de alta, dar nu am de ales. Mai trag cate un ochi la blog din cand in cand ca sa ma relaxez si apoi tusti inapoi la carti si raceala :)

starsgates 19 ianuarie 2009, 23:13  

Nu, nu s-a pierdut nimic.
Un îndrăgostit e la fel de ,,bezmetic,, şi acum la fel cum era şi pe vremea lui Cezar sau Will.:)
Părerea mea.:)

Vania 20 ianuarie 2009, 09:23  

Îmi amintesc că, de curând, s-a străduit cineva să-mi găsească vreun defect, eşuând în demers. Optimist, spun totuşi că nu a căutat suficient de bine...

Elisa 20 ianuarie 2009, 11:00  

Tot ce pot spune dupa o viata este ca iubirea are faze si imbraca forme diferite,de nici nu visezi,dar si ca este pe cat de...comuna(ca ni se-ntampla tuturor),pe atat este de particulara,ca fiecare o simtim si o traim in felul nostru.Cei care se despart zicand ca a disparut sau s-a terminat iubirea nu cunosc fazele ei,fiindca nu sunt capabili,asa cum cei care consuma numai un singur fel de muzica,manele spre exemplu,habar n-au de alte genuri muzicale,ba mai mult le iau in bataie de joc.(ex.bietu vanat...asa-i spuneau unii marelui compozitor,eu am auzit,ca doar am lucrat in mediu formativ).
Iubirea se intampla sau nu. :)

Laura 20 ianuarie 2009, 17:21  

Stargates, vai, da ce cu drag i-ai mai zis "Will" :) Tu crezi ca mai exista multi Romeo si Julieta in zilele noastre? Ar fi frumos, dar mie mi se pare ca in prezent se inclina mai mult spre "unde mergem: la mine sau la tine?". Ca daca e iubire romantica, auzisi ce zice Penelope - e neimplinita :)

Vania, dragostea e oarba, dar nu te descuraja, nimeni nu e perfect :)

Elisa, nu crezi ca putem iubi mai mult sau mai putin, in functie de persoana sau de situatie? Nu fi asa de radicala draga ("se intampla sau nu"). Calea de mijloc e intotdeauna cea mai sanatoasa ;)

newdada 20 ianuarie 2009, 17:26  

Primăvară

A cunoaşte. A iubi.
Înc-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce înseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.

(Lucian Blaga)

Elisa 20 ianuarie 2009, 21:37  

Laura,nu despre cat putem iubi am spus eu ci despre faptul ca unora chiar nu li se-ntampla sa se intalneasca si cea ce au cred ca este totul.Iti amintesti de o replica dintr-un film,sau carte ??"Nu se poate sa fie numai atat,trebuie sa mai fie ceva" spunea eroina casatorita conventional.Despre asta este vorba. :)

Laura 20 ianuarie 2009, 23:45  

Newdada, ai pus punctul pe "i" :)

Elisa, na, pai draga, eu am inteles ce am vrut :))) Ai dreptate, se poate si asa, sa traiesti o viata intreaga fara sa cunosti cu adevarat ce e iubirea. Trist... :( Eroina ta, sarmana, intuia ea ca ceva lipseste. Privita asa, iubirea, cel mai inaltator sentiment de care e capabil omul, pare a fi un instinct, nu? Noapte buna si vise placute! :)

starsgates 21 ianuarie 2009, 09:35  

Din câte îmi aduc aminte şi Romeo o vizitase pe Julieta lui, cu toate că era şi ea tinerică.:))))
Sigur, nimic nu ţine o veşnicie...

Elisa 21 ianuarie 2009, 10:16  

Ha ha ha ha...hai ca m-ai facut sa rad :lol:Nu draga mea,aia la care te referi tu este doar o parte dintr-un tot si da,e inaltator pentru tine si benefic pentru ceilalti,caci o persoana fericita imprastie in jurul ei stare de bine.
Poate ca eroina la care m-am referit o fi cunoscut numai partea instinctuala si atunci ..iar lipseste ceva,trebuie sa fie inca ceva hahaha.E complicat cu iubirea asta....

Laura 21 ianuarie 2009, 13:17  

Stargates, pai eu ma refeream la finalul povestii, nu la scena balconului sau alte vizite ce ce i le-a mai facut Romeo... :)

Elisa, ma refeream la proprietatea instinctului de a fi inascut si de a se manifesta fara educatie. Imi amintesc ca am vazut un film mai demult cu doi copii care au crescuti singuri, izolati pe o insula pustie si au descoperit atata partea fizica a iubirii cat si cea sentimentala, fara probleme. Nu trebuie sa-ti spuna nimeni cum sa iubesti. Iubirea e inscrisa in genele omului. Si da, iubirea de cuplu include si o atractie fizica, ca altfel ar fi doar prietenie.

Elisa 21 ianuarie 2009, 22:21  

Laura,daca iubirea e scrisa in gene,poate ca e adevarat,insa modul cum se manifesta ea intre oameni asta sigur tine de educatie.Nu crezi?
Uite,sa-ti spun ca si cainii imbratiseaza,cred ca stii,atunci ce exprima ei in acest gestt,instinct sau sentiment?Este complicat,iti spun eu ca nu stim,la nivel mondial nu stim,prea multe despre animale.Eu cred ca ele si gandesc,nu numai ca-si depasesc instinctele si mai cred ca exista oameni inferiori animalelor,care-si exprima doar instinctele primare.Dar,hai ca am luat-o pe de margini,am divagat cumva? :)

Laura 22 ianuarie 2009, 01:09  

Elisa, cred ca toti simtim nevoia de a fi iubiti si de a darui iubire, doar ca unora ne e frica de ceea ce am putea simti, de responsabilitatea care vine cu iubirea, de durerea care i-ar putea urma, etc. Eu cred in OM. Si mai cred ca pentru fiecare fapta urata si pentru fiecare rabufnire exista o explicatie, care poate nu scuza fapta sau vorba rea, dar o explica.
Tu cu cainii, eu cu pisicile :) Cred din proprie experienta ca animalele (cele mai evoluate si cele care cresc pe langa casa omului, macar) sunt mai mult decat simple animale. Ca iubesc sau nu, nu stiu, poate o fac in felul lor, altfel decat oamnenii, poate nu, cert e insa ca stiu sa isi exprime recunostinta si sa ramana devotate pe viata, asa cum putin oameni stiu. As avea destule exemple, dar poate discutam despre asta intr-un alt post dedicat in exclusivitate prietenilor nostrii necuvantatori, ce zici?

pescarusul argintiu 22 ianuarie 2009, 02:53  

Draga Laura, sper ca te simti mai bine acum si ca aceste dialoguri tarzii te-au mai revigorat!
Pe platforma mea de blog e "revizie tehnica" si orice actiuni acolo imi sunt insensibil blocate :(
Asteptam cu interes urmatoarea postare :)
Dar mai intai, multa sanatate si spor la examene!

Laura 22 ianuarie 2009, 13:47  

Pescarusule, multumesc de urarile de bine. Tot racita sunt, tot cu cartile in brate... Dar iubirea ma va salva :)

Anonim,  21 ianuarie 2010, 10:23  

Putem iubi de multe ori dar, ne indragostim atunci cand gasim sufletul pereche :)
Despre iubire:
http://www.afladespre.ro/iubirea_un-joc-de-noroc-255.htm

capricorn 10 februarie 2010, 17:49  

iubirea e...iubire..dragostea in schimb imbraca din pacate unele formeperverse...

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP