Portocale si lamai

Nu era zi de târg, dar Negustorul Cel Şchiop se trezi devreme. Îşi împleti barba, îsi îmbrăcă fracul peticit şi îşi mâncă supa în tihnă. Apoi se urcă în căruţă, fără a face nici un inventar mărfii şi porni la drum.

La iesirea din sat, un copil desculţ îi ieşi în cale. Negustorul se opri între două vârste şi îl întrebă ce vrea. Două kile de portocale îi zise pustiul. Negustorul se scotoci şi îi întinse două kile de lămâi. Încheiară târgul.

Copilul îşi târâ zilele pe spirala vieţii. Ajunse acasă unde mama îl aştepta la geam tricotând. Copilul intră şi îi întinse lămâile. Femeia îşi înfipse dezamăgită andrelele în gât. Copilul muşcă cu poftă dintr-o lămâie, risipind restul fructelor pe lespedea udă. Luă mingea cu autograf sub braţ şi ieşi pe usă în timp ce zeama acidă i se prelingea pe bărbie.

Pictura in ulei de Stacy Barter

9 comments:

paul 1 februarie 2009, 03:15  

Dupa un astfel de targ, merita o sorbitura acra.
Adevarul este ca-mi placeau tare mult lamaile sa le mananc cu totul, fara zahar:)

Vania 1 februarie 2009, 14:38  

Ieri am folosit o lămâie la ciorba de linte. N-am lăsat-o să mi se prelingă, a moaca, pe barbă!

Elisa 2 februarie 2009, 10:27  

Sunt aproape sigura ca nu face aluzie la..una ceri si alta primesti.Si nici ce-a facut mama dezamagita nu e aluzie la ...unghia-n gat.Atunci ...sa facem o limonada,ca-n prag de primavara bantuie acelea micro ,ce ne mananca pe dinauntru :(

Laura 2 februarie 2009, 12:35  

Elisa, esti pe-aproape :)

pescarusul argintiu 2 februarie 2009, 15:48  

Putina limonada racoroasa intr-o zi torida este adevarata binecuvantare :)
Daca insa trebuie sa servesti sucul acru al lamaii in lipsa unor alternative mai dulci, incepe sa devina o greutate urmata de disconfort ce apasa pe celulele vietii din stomac si din suflet.
Observ ca am exprimat cam aceeasi idee ca Elisa, iata deci un inceput de consens :)

Laura 2 februarie 2009, 16:54  

Mai, accentul era pe andrele. Va tot legati de limonada de trebuie pana la urma sa fac cinste :)

pescarusul argintiu 2 februarie 2009, 19:48  

:) Andrele, andrele, este o indletnicre minunat de pasnica, desi ele pot servi si ca arma...
Atunci de ce s-a intitulat postarea "Portocale si lamai", sa ne induci in eroare? :))
Daca ne servesti, sa stii ca nu refuzam ;)

Laura 2 februarie 2009, 21:51  

Eu cand am scris povestea m-am gandit la indiferenta unora si la diferenta dintre ceea ce ne dorim si ceea ce primim si la reactia unora atunci cand vad ca "portocalele" nu sunt egale cu "lamaile". Dar hei, cine sunt eu sa spun cititorului cum sa citeasca povestea? Fiecare interpreteaza cum vrea. O fi intemeiata zicala: daca viata iti da lamai, fa limonada :)

paul 3 februarie 2009, 06:15  

Ce sa faci Laura daca ne cade "fisa"greu de tot,pana la urma ne faci de nu mai dam pe la tine:)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP