Pe ici, pe colo, prin partile esentiale... sau nu?

Arta digitala de Madalina Iordache-Levay

Motto: "Timpul schimba totul cu exceptia unui singur lucru care este in sufletul nostru si care este mereu surprins de aceasta schimbare." Thomas Hardy
Cu siguranta vi s-a intamplat sa va intalniti cu cineva dupa ani si ani. Inca de la prima privire ati constatat ca persoana respectiva s-a schimbat, ba chiar mai mult, parca in primul moment nici nu ati recunoscut-o. O alta freza, cateva kilograme in plus sau in minus, un nou stil de haine, etc. Incepeti sa vorbiti, sa depanati amintiri, sa schimbati intrebari politicoase... Si dintro data, pac! Descoperiti cu placere gesturi familiare, ticuri, un fel aparte de a vorbi, etc. atat de bine cunoscute, mici detalii care definesc intru catva persoana cu pricina. Firul conversatie se inoada de parca ieri v-ati fi vazut... Iar aceasta familiaritate este reconfortanta.

Majoritatea dintre noi suntem al naibii de confortabili cu propria persoana. Poate vorbim de schimbare, poate ne-ar place sa dam mai des pe la sala, sa mancam mai sanatos, sa fim mai putin comozi, sa reactionam altfel in anumite situatii, sa zambim mai des, sa fim mai prietenosi, etc. Cert este insa ca nu degeaba se zice ca "lupul isi schimba parul, dar naravul ba".

Cred in puterea omului de a se schimba, dar inteleg ca pentru multi schimbarea e doar un vis frumos de care au nevoie in viata lor pentru a avea ceva la care sa priveasca in sus, ca la o stea sclipitoare pe cerul inorat.

La o adica e si normal ca omul sa depuna o anumita rezistenta in fata schimbarii. E vorba de o frica in fata amenintarii cu pierderea propriei identitati. Schimbarea implica iesirea dintr-un anumit tipar si plasarea propriei persoane in altul; pierderea a ceva si castigarea a altceva (mai bun sau mai rau, depinde).

Cat de usor imbratisati schimbarea? Preferati schimbarile rapide sau lente? Si de ce nu, care a fost ultimul lucru pe care l-ati schimbat in viata voastra?


"Changes" - 2Pac




Schimbarea

de Nichita Stanescu

Deodată, am simţit cum renaşte în noi o vorbire,
şi tremuram cu gurile lipite de ea.
Ce ochi mai trebuie să fi avut şi auzul
când lângă ureche auzirăm o stea.

Cu o aripă lungă, prelungită, tăioasă,
deodată, îngerul ne-a deşirat pe amândoi,
şi astfel înjunghiaţi de aceeaşi durere,
pluteam în aerul vorbirii celei noi.

Cu tot cu noi îşi ridica aripa
părând ne-ngreuiat,
Aproape sângeram pe ascuţişul
unui cuvânt de împărat.

Unde ne zbori, în care înţelesuri,
în ce puţin de trup măreţ de zeu,
în ce înaltă, nedistinctă de vorbire
din care absentează tu şi eu,
din care tot ce ştim că e, nu este
şi ce nu ştim, pare a fi?...

13 comments:

paul 25 ianuarie 2009, 06:39  

Versuri pline de inteles si stralucit de bine asezate cum numai Nichita putea s-o faca:

"Cu o aripă lungă, prelungită, tăioasă,
deodată, îngerul ne-a deşirat pe amândoi,
şi astfel înjunghiaţi de aceeaşi durere,
pluteam în aerul vorbirii celei noi."

Viata lasa amprente asupra destinului tau, este o continua schimbare. Imi aduc aminte dupa terminarea scolii militare,la reintoarcere in casa parinteasca, bunica a fost prima care a sesizat schimbarea.
Iubind din tot sufletul poti schimba felul tau de a fi,usor de recunoscut indeosebi de catre cei din jurul tau.
Suferinta este un factor determinant al schimbarii ce te poate face de nerecunoscut.
Modul in care conservi ceea ce ai, fara ati bate joc de organismul tau.Sa nu uitam ca batranetea este un factor natural,de asteptat,pe care unii nu ni-l dorim tocmai datorita schimbarii ce o aduce infatisarii noastre odata cu sosirea ei.
Ar mai fi de spus,va las pe voi s-o faceti ca nu cumva sa plictisesc.
O duminica frumoasa!:)

pescarusul argintiu 25 ianuarie 2009, 11:25  

Iata, Luara, ca ne provoci cu noi teme de profunzime!
Timpul poate schimba reperele fizice ale persoanei noastre, dar nu prea poate sa schimbe reperele morale inradacinate puternic sau pe cele sufletesti.
Depinde cat de solid este edificul fiintei noastre si cat de stabile sunt bazele pe care l-am inaltat.
Ultima schimbare aleasa in ceea ce ma priveste?
Este una pe plan profesional, inrudita cu munca anterioara, dar cu spectrul mai larg si mai sensibil.
O Duminica frumoasa si senina! :)

starsgates 25 ianuarie 2009, 11:33  

Cred că schimbarea noastră se face doar, pe ici pe colo.:)
Părţile esenţiale rămân.
Dacă m-am schimbat?
Cred că da, dar cred că nu neaparat în bine, adică nu mai sunt atât de încrezătoare în faptul că toţi oamenii sunt buni.:)

Laura 25 ianuarie 2009, 14:55  

Paul, schimbarile fizice, aparentele daca vrei, sunt usor de schimbat. E legea naturii. Esentele insa sunt mai greu. Nu degeaba se vorbeste de cei 7 ani de acasa. Sunt esenta a ceea ce ramane cu noi si doar, asa cum ai zis tu, suferinta sau iubirea le poate schimba. Imi inchipui ca scoala militara te-a schimbat mult in ceea ce priveste infatisarea, poate chiar si un anumit fel de a vorbi. Te-a schimbat insa si la un nivel profund (credinte, mod de gandire, moral, etc)?

Pescarusule, atat timp cat munca depusa iti aduce satisfactie si implinire, e bine. Zicea Exupery ca daca vrei ca oamenii sa lucreze impreuna, sa-i pui sa construiasca o cetate. Daca vrei sa-i dezbini, sa le arunci seminte. Cetatea si domeniul lui Exupery nu erau insa din lumea fizica. Pentru a construi propria fiinta putem face uz macar din cand in cand si de ajutorul altora.

Stargates, poate nu mai crezi in bunatatea oamenilor ca altadata, dar sunt sigura ca speri ca te inseli. Ce te-a determinat sa iti pierzi intrederea in oameni?

starsgates 25 ianuarie 2009, 16:27  

Doar acţiunile unora, Laura.
Şi sigur că sper mereu ca eu să mă fi înşelat.:)

Anca 25 ianuarie 2009, 19:08  

Eu incerc sa ma schimb, dar e foarte greu. Vreau sa fiu mai curajoasa, sa imi asum mai multe responsabilitati si sa lupt pentru ceea ce imi doresc,dar in momentele esentiale frica de necunoscut isi spune cuvantul.

elite 25 ianuarie 2009, 21:50  

Dupa ani si ani, cand timpul va hotari reintalnirea, pentru unii e prea tarziu iar ptr altii prea devreme...Eu cred ca uneori chiar daca nu regasim o persoana anume , regasim un zambet , un cuvant, o fotografie care de aminteste ca... si noi am fost altfel...Ma bucur sa-mi regasesc aici la tine prietenii virtuali...

elite 25 ianuarie 2009, 21:55  

Inca ceva...Laura si eu cred in puterea omului de a se schimba..

Laura 26 ianuarie 2009, 02:00  

Anca, un lucru e sigur: nu esti singura. Si alt lucru e sigur: nu exista retete. Mi-a placut mult postul tau cu melcul. Melc, melc, dar esti un melc curajos si ganditor :) Ma bucur ca ai dat si prin carapacea mea virtuala :)

Elite, am scris postul acesta inspirata de niste poze ale unor persoane pe care nu le-am mai vazut de mult. Sunt sigura ca multi dintre ei s-au schimbat intre timp, au evoluat (sper). Dar fotografiile nu mint, fotografiile au tradat gesturi familiare, stii, un anumit stil care te face sa recunosti o persoana din o mie chiar si de la distanta. Ma bucur ca te-am gasit :)

paul 26 ianuarie 2009, 22:32  

Ai punctat tare bine Laura,credinta nu mi-a putut fi clintita,caracterul de om format in acei ani ai copilariei alaturi de bunici,precum si respectul fata de cei din jur,au ramas piatra de temelie in omul Paul. Am stiut sa fiu om ,cand trebuia sa fiu om, chiar daca meseria impunea duritate, constrangere si teama.
Poate de aceea,am gasit de multe ori respect.
Militaria, mi-a calit vointa, mi-a format trupul puternic, mi-a dat incredere si mi-a dovedit ca a spune: "nu mai pot" este o minciuna, organismul rezista multor privatiuni, totul este sa-ti doresti a le trece:).
O seara frumoasa!

Laura 27 ianuarie 2009, 02:11  

Uf, zici ca "nu mai pot" e o minciuna cu atata seninatate...

paul 28 ianuarie 2009, 00:54  

Zic,pentru ca si eu la randu-mi, credeam din toata fiinta ca nu mai pot si zau,am gresit. Stiu ca ai de invatat si ca timpul nu-ti permite sa citesti comentarii lungi,asa ca prefer sa-ti daruiesc o unda de incredere,haide, incearca, o sa vezi ca poti:)

Laura 28 ianuarie 2009, 13:14  

Am de invatat, dar asta nu inseamna ca nu imi face placere sa citesc comentarii de la voi, fie ele cat mai lungi :)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP