Psihiatria: cu ochii larg inchisi

Inca de mica am vrut sa devin psiholog. Momentan studiez psihologia si imi place, dar inteleg ca nu tot ce zboara se mananca.

Weekendul asta a fost la o expozitie numita "Psihiatria: Tratament sau frauda". S-a prezentat un documentar in care se scoteau in evidenta toate punctele negative ale psihiatriei. Unilateral. Acuzator. Fara contraopinii. Dar nu asta m-a deranjat, ci adevarul crud pe care unele parti ale documentarului l-a dezvaluit. Materialul nu a fost cu adevarat nou pentru mine: experimente cu animale, oameni, metode barbare care de-alungul anilor au devenit mai putin dureroase sau rusinoase si au fost inlocuite cu medicamente... Mie niciodata nu mi-au placut medicamentele. Daca am ramas cu ceva bine intiparit in minte din copilarie sunt trei lucruri: bomboanele strica dintii, nu iei medicamente pentru orice fleac si tigarile nu sunt bune. Nu iau medicamente decat cand sunt pe moarte. Si nu le recomand nimanui. Corpul uman s-a adaptat in mod inteligent la mediul inconjurator si stie cum sa se apere in cele mai multe dintre situatii.

Asa cum spuneam, documentarul asta prezenta cateva chestii naspa in legatura cu psihiatria (in aceeasi oala e bagata si psihologia, chit ca e o versiune ma inocenta a psihiatriei) si cu etica profesiei de psihiatru/psiholog. Una dintre ele e faptul ca in America (Europa ii calca pe urme, dar suntem mai inapoiati un pic, ceea ce e bine in cazul asta) psihiatrii lucreaza cu companiile de farmaceutice si primesc procent din medicamentele prescrise pacientilor. Asta a tras dupa sine prescrierea de medicamente pentru cele mai stupide simptome, ca doar pe companiile farmaceutice nu le-a durut mana sa inventeze noi medicamente si o eticheta frumoasa. Astfel majoritatea americanilor iau momentan antidepresive.

15 ani le-a trebuit companiilor de farmaceutice sa recunoasca si sa scrie undeva pe eticheta un text care sa comunice ca antidepresivele maresc riscul de sinucidere si violenta. S-a gandit oare cineva ca depresia nu e o boala? S-a gandit pacientul ala amarat si trist inainte de a lua boabele miraculoase ca problema lui nu e neaparat un imbalans chimic ci ca se poate rezolva stand de vorba, gasind unde e buba si incepand sa actioneze pe directia respectiva? Probabil ca nu. Omul cand ajunge in cabinetul doctorului e prea speriat sa mai gandeasca. Il lasa pe doctor sa o faca pentru el, demonstrand o incredere oarba. Doctorul, la randul lui stie doua chestii: 1. prescriind medicamente lui ii intra bani in buzunar si 2. ca asa spune cartea aia mare in care sunt enumerate toate bolile psihice. Psihiatrul/psihologul saracul, din cabinetul lui nu are de unde sa stie daca ce scrie in cartea aia mare e adevarat sau nu. Asa a invatat si el la scoala ca e bine si ca trebuie facut, ca asa au zis altii mai inteligenti decat el, altii care au facut experimente. Dar el nu are mijloacele si nici stomacul de a repeta acele experimente devenite clasice pentru a se convinge cu proprii ochi. Asa ca nu are de ales si crede. Nu zic ca toti, dar majoritatea persoanelor care au facut o scoala de psihiatrie sau psihologie, au facut-o din dorinta de a ajuta oameni. Dar nimeni nu poate sa inventeze stiinta intr-o singura viata ci trebuie sa se increada in ce au zis altii inaintea lui.

O alta chestie ce m-a dezgustat in documentarul asta e ideea nastrusnica de a avalua psihologic pe absolut toata lumea. Asa ajung oamenii sa fie bagati in cutiute. Sa o ia naiba de statistica! Nu as da diversitatea pe toate categoriile din lumea asta. Dar omul gandeste in categorii. Omului ii place sa se joace de-a Dumnezeu. Oh, si ce imbatator e mirosul puterii... Daca ne gandim numai la faimoasele teste IQ. In liceu ni s-a aplicat un test IQ si rezultatul meu a fost "peste mediu superior". Ce spune asta despre mine, despre viata mea, despre cine sunt si fac si dreg si cum fac si dreg? NIMIC, sau mai nimic!

Oameni buni, inante de a accepta ceva drept bun sau corect, filtrati informatia, ganditi ce e bun si ce e rau pentru voi insiva! Nimeni nu are dreptul de a ne convinge sa ne subestimam unicitatea, simturile, instinctele.

15 comments:

starsgates 4 noiembrie 2008, 22:43  

Laura, e minunat că poţi studia psihologia.:)
Iar ceea ce spui tu e cu foarte mult bun simţ.
De multe ori omul în loc să lupte cu ceea ce-l face depresiv, preferă să se ,,amorţească,, cu antidepresive.
O seară frumoasă.:)

Cati,  5 noiembrie 2008, 12:17  

Hmm...eu vad lucrurile dintr-un alt punct de vedere...
Poate ca cel care a facut documentarul a incercat sa faca bani, nu sa dezvaluie adevarul...
Eu vorbesc cat de cat in stiinta de cauza si sa stii ca nu e deloc asa cum se zice sau isi inchipuie lumea ca ar fi....
Off,imi pare asa de rau ca se interpreteaza totul aiurea si niste oameni care habar n-au despre ce vorbesc se apuca sa faca documentare...
Nu stiu daca ai avut ocazia sa faci practica in spitale de psihiatrie sau daca doar iti inchipui dupa spusele unora sau din ce ai vazut in filme, dar realitatea e cu totul alta...
Medicul psihiatru si psihologul colaboreaza si tratamentul medicamentos nu e intotdeauna necesar si e prescris doar cand trebuie. Sa stii ca si psihiatrul e medic si a depus un juramant si desi exista exceptii, multi il respecta, facand ce e cel mai bine pentru pacient.
Faza cu companiile farmaceutice nu poate fi adevarat deoarece pentru fiecare reteta pe care o prescrii trebuie sa dai o explicatie casei de asigurari etc. E adevarat ca daca prescrii antidepresivul Y de la firma Y si tu ai contract cu firma Y iti poate iesi ceva decat daca ai prescrie antidepresivul Y de la firma X.
Antidepresivele maresc riscul de sinucidere in anumite situatii(atunci cand exista un substrat psihotic....)in fine e foarte mult de povestit...
Ar fi minunat dacat toata patologia psihiatrica s-ar rezuma la depresie....insa sunt afectiuni mult mai grave la care e contraindicata psihoterapia in prima faza (de exemplu: in schizofrenie daca te pui sa psihanalizezi un schizofren l-ai pierdut de tot, dar odata stabilizat cu ajutorul medicamentelor, psihoterapia poate da rezultate pozitive)...si exemplele pot continua...
Eu cred ca trebuie pastrat un echilibru intre tratamentul medicamentos si psihoterapie si sa fie recomandate cu ratiune ambele.
Cat depre testele de IQ si etichetarea oamenilor s-a renuntat de mult timp in psihologie...mai exista inca concepte invechite, dar sunt pe cale de disparitie...
Directia spre care se indreapta medicina cat si psihologia sunt spre evidence based psychology and medicine. Se incearca sa se reununte la practica prin care fiecare psiholog sau medic face dupa cum crede el de cuvinta sau dupa experienta proprie si se incearca sa se cada de acord la un tratament validat stiintific pentru fiecare afectiune. Dar si in acest caz trebuie mentinuta ratiunea si bunul simt si trebuie personalizate tratamentele in functie de bolnav...Pentru ca trebuie sa tratam bolnavi si nu boli!
DSM-IV si ICD-10 sunt carti de referinta in psihiatrie, dar nu sunt luate 100% ad literam pentru ca practica nu corespunde intotdeauna cu teoria!
Sunt de acord cu tine ca trebuie filtrata orice informatie si ca trebuie retinute partile cele mai bune si folositoare pentru fiecare ...
Nu in ultimul rand, dar trebuie sa inchei comentariul, nu trebuie sa fim extremisti in nici o chestie!
Mai povestim...
Te pup!

Laura 5 noiembrie 2008, 12:19  

Stargates draga, baiul e ca frica si lenea sunt sustinute de parerea unor specialisti care considera depresia un imbalans chimic si in concluzie prescriu antidepresivele. Nu neg ca depresia poate fi cauzata de un imbalans chimic, dar de cele mai multe ori NU E! Te pup! :)

Laura 5 noiembrie 2008, 15:01  

Cati draga, da stiu ca ai scris :) Asa cum am si precizat, documentarul prezenta doar o fata a Lunii, dar nu asta m-a deranjat, pentru ca nu ma asteptam la nimic altceva de la acest documentar. Nu s-a discutat decat de depresie. Celelalte boli au fost lasate deoparte. De aceea nu m-am legat nici eu de alte boli ci doar de depresie si antidepresive. Bine ar fi daca s-ar fi lasat trecutului etichetarea oamenilor, dar statistica e in floare si statistica tocmai cu etichetarea oamenilor si cu crearea categoriilor are de-aface. Nu neg ca statistica are si o latura buna, ca toate lucruile pe lumea asta, dar cand ceva e dus la extrem scopul in sine se pierde in neant. Nu vream sa dau impresia ca as fi extremista (imi pare rau daca asa ai inteles). Esenta a tot ceea ce am zis e ca trebuie sa pastram balansul in tot ceea ce facem si sa filtram informatia care ajunge la noi. Tot ce vream sa spun e ca asa cum e usor sa iei un algocalmin la primele semne de durere de cap la fel e de usor sa te lasi pe mana antidepresivelor cand esti deprimat. Si nu cred ca e ok sa te lasi pe mana medicamentelor in nici unul dintre cazuri pana nu ai incercat sa te tratezi pe alte metode (mancare, somn, aer curat, relaxare, a vorbi cu prietenii, etc., de la caz la caz). Te pup si spor la grile :)

cati,  5 noiembrie 2008, 15:56  

Nu am inteles ca esti extremista (stiu ca nu esti :P), eu ziceam ca trebuie sa vedem calea de mijloc intre medicina si psihologie (tu stii ca eu sunt prinsa intre cele doua) si ca in functie de bolnav sa luam in calcul tratamentul medicamentos sau/si psihoterapia, ceea ce se potriveste si-l ajuta pe pacient cel mai bine. Eu chiar nu sunt adepta prescrierii excesive a medicamentelor, chiar din contra...
Da, statistica e in floare, dar ideea mea era ca trebuie aplicata in functie de pacient si nu trebuie luata ad literam, orbeste...Studiile validate stiintific iti arata un drum pe care cei mai multi au mers si au avut rezultate si-i impiedica pe multi lipsiti de scrupule sa faca experimente pe oameni, dar in tratamentul unui bolnav nu trebuie uitata individualitatea si unicitatea fiecaruia dintre noi!
Deci, si concluzia mea era exact ceea ce ai spus si tu : "trebuie sa pastram balansul in tot ceea ce facem si sa filtram informatia care ajunge la noi"
Te pup!

Laura 5 noiembrie 2008, 16:34  

Cati, cred ca esenta a ceea ce vrem sa zicem amandoua e aceeasi doar ca folosim alte cuvinte ;) Pe vremea cand ma gandeam la ce as vrea sa studiez, sociologia sau psihologia, am ajuns la concluzia ca vreau psihologia tocmai din cauza ca vizeaza individul in unicitatea lui. Sociologia pierde de multe ori din vedere unicitatea persoanei si lucreaza prea mult cu categorii. Subiectul e prea vast si am incercat sa ma limitez atat in post cat si in comentarii. Tratamentul sau solutia difera de la persoana la persoana, de la caz la caz. Uneori solutia cea mai simpla pare cea mai buna. Dar nu intotdeauna e. Ex. Chiar daca la 97% din cazuri durerea de cap trece cu algocalmin, nu trebuie uitati ceilalti 3%. Nu vreau sa ma mai extind cu commentul. Totul cu limita si bun simti :)

cati,  5 noiembrie 2008, 17:08  

Hai ca-i ultimul comentariu, promit! :D Mi-a facut placere sa comunicam asa indirect.
Mi-a placut subiectul postului tau de azi si de aceea ti-am raspuns asa lung si de 2 ori.
Sorry dc am depasit limita sau bunul simt cu comentariile asa de lungi...mi-a luat-o mana inainte :P
Mai vorbim ....
Te pup!

Laura 6 noiembrie 2008, 00:00  

Cati, eh, ai luat-o si tu asa... doar sti ca ma bucur sa primesc comments si sa fie cat de lungi :))) Si mie mi-a facut placere sa comunicam asa, dar a trebui sa merg la cursuri si trebuia sa inchei commentul ca altfel nu mai plecam niciunde. E asa de vast subiectul asta... Poate il dezbatem odata in liniste. Bafta la ceea ce faci si iti tin pumnii :)))

manole,  6 noiembrie 2008, 09:58  

Laura, am citit si eu, nu pot sa spun ceva despre ce nu stapanesc, dar pot sa spun ca ai mare dreptate cu ultima fraza.
Trebuie discernamant indiferent cat de poleit e ambalajul.

Laura 7 noiembrie 2008, 17:24  

Manole, subiectele astea sunt mult mai arzatoare in State decat in Europa. In State eu existat destule scandaluri si stiri pe temele astea. Atata timp cat atat pacientii cat si profesionistii fac uz de buna voinata si de "cei doi" neuroni, suntem pe calea cea buna :)

Gabi 9 noiembrie 2008, 20:41  

Eu fac parte dintre cei care iau medicamente de multi ani.Nu mi-a fost usor sa ma obisnuiesc cu gandul ca trebuie sa iau hapuri toata viata,dar asa e cand ai probleme cardiovasculare.
Cat priveste depresia,cred ca filmuletul acela s-a ocupat doar de depresie pentru ca a crescut alarmant de mult numarul depresivilor,chiar si copiii sunt depresivi.
Din experienta stiu ca degeaba iei antidepresive etc. daca nu te ajuti si singur prin autosugestie.Iar psihologul sau psihanalistul sunt specialistii care te pot ajuta foarte mult,fara a fi nevoie de prea multe medicamente.
E frumoasa meseria de psiholog,e minunat sa fii atat de aproape de sufletul oamenilo,sa-l cunosti,sa-l ajuti.

Laura 9 noiembrie 2008, 23:47  

Gabi, asa e, pana si copiii sunt clasificati drept depresivi. Cu putina buna-voita din partea persoanei cu probleme, a familiei, a prietenilor si a psihologului insa depresia poate fi depasita fara medicamete :)

elena 27 noiembrie 2008, 11:49  

asa cred si eu, ca depresia nu este o boala in sensul... ala al cuvantului. de la dezechilibre chimice si pana la cauze generationale si codependente, sunt atatia factori care pot aduce in viata noastra stari depresive si toate cauzele pot fi descoperite si inlaturate. eu cred ca nu degeaba i-a dat Dumnezeu omului un creier din care foloseste insa doar 10%. daca am constientiza cat mai multe din toate cate ni se intampla, multe probleme ar fi rezolvate inainte sa ia amploare. iar asta tine doar de educatie. nu ne place sa stam cu burta pe carte ca sa avem termene de comparatie, iar asta se vede in nivelul la care traim si ne educam tanara generatie. nu ne mai motiveaza nimic sa iesim din criza in care suntem, ne-am obisnuit asa si ne-am culcat pe urechea aia!

Laura 28 noiembrie 2008, 15:17  

Elena, cu burta pe carte ne place sa stam, dar in sensul alalalt :) Educatia e un factor foarte important in viata unui om pentru ca defineste unghiul din care priveste lucrurile. Din pacate sunt prea putini oamenii care sa aiba o educatie ca atare.

alexander 21 martie 2009, 00:07  

hei, dar e cunoscut faptul ca pana si freud a recunoscut ca psihanaliza este periculoasa:)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP