Joc divin

Imaginati-va ca zburati prin spatiul infinit intr-o nava spatiala superperformanta, ca aveti puteri divine si ca puteti crea noi specii din nimic. Intalniti o planeta asemeni Pamantului (aceeasi clima, aceleasi specii de plante, aceleasi soiuri de animale) dar nepopulata (fara fiinte inteligente) si decideti sa va utilizati magia si sa creati o specie inteligenta peste toate celelalte vietuitoare aflate intial pe aceasta planeta. De ce catacteristici dotati noua specie pentru a putea supravietui pe aceasta planeta?

15 comments:

starsgates 8 noiembrie 2008, 12:09  

Dragă laura, cred că dacă aş avea puteri divine, aş gândi la fel ca divinitatea, aş face o specie la fel ca omul, cu bune cu rele, aşa mi se pare că e perfect.:)

Laura 8 noiembrie 2008, 12:36  

Stargates draga, pai atunci tu esti o persoana impacata cu lumea asta! Mai rar ca tine. Toti am vrea sa mai putem slefui pe ici pe colo, sa fim mai rezistenti la boli, sa fim nemuritori, sa avem telepatie, ceva. Dar tu nimic? Bravo tie! Trebuie ca esti fericita :)

starsgates 8 noiembrie 2008, 13:43  

Laura, ai văzut filmul ,,Pact cu diavoliţa,, cu Brendan Fraser, Elizabeth Hurley?
E un film pe care l-am văzut cred că de n-şpe mii de ori şi de fiecare dată mi-a plăcut.:)
Ştii de ce?
Ptr că mă regăsesc în personajul care-şi doreşte să fie când bogat, când iubit, când super-inteligent sau cel care schimbă lumea iar la sfârşit îşi dă seama că dacă îşi doreşte ca fiinţa pe care o iubeşte e fericită îşi găseşte şi el fericire.
De ce să-ţi doreşti ceva ce nu poţi avea?
Atunci vei fi veşnic nefericit.:)
PS sunt şi eu nefericită de multe ori dar îmi trece.:))))

Laura 9 noiembrie 2008, 11:10  

Nu am vazut filmul dar o sa-l caut. In Star Trek zicea la un moment dat Seven: sa ti se implineasca toate dorintele mai putin una ca sa ai mereu o stea la care sa aspiri :) Cand ne dorim mai mult decat avem, evoluam. E foarte adevarat si ce zici tu ca daca mereu iti doresti ce nu ai esti vesnic nefericit. Trebuie gasit balansul intre cele doua. Nu trebuie sa ne dorim totul de-odata ci putin cate putin, sa ne stabilim teluri aproape de noi si sa facem pasi atat de mari sau de mici pe cat ne permit propriile picioara. O duminica placuta! :)

starsgates 9 noiembrie 2008, 11:38  

De ce crezi că spuneam că sunt nefericită din când în când, dar îmi trece?:)))

Elisa 9 noiembrie 2008, 12:25  

Perfectiunea nu se gaseste in oameni ,pe pamant.Ea poate fi doar o aspiratie a spiritelor,aspiratie pe care vointa doar o apropie de acestea si niciodata,intr-o singura viata,nu o atinge.De aceea,poate :) exista reincarnare si astfel,in mai multe vieti,patimind si nu altfel,spiritele se purifica,tinzand spre perfectiune.
(Cartea spiritelor-Allan Kardec)

Laura 9 noiembrie 2008, 15:50  

Elisa, sti ca in Biblie zice ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu si cu posibilitatea de a fi asemeni Lui (asta spune Biblia in versiunea originala. Cand au tradus Biblia in romana au zis "dupa chipui si asemanarea", adica un pic diferit). Perfectiunea e deci in noi. Exista multe metode de a ne intalta si a o atinge. Suferinta e una dintre ele, dar mie una mi se pare o cale pentru cei cu capul tare (adica cei care tot dau cu capul de perete si nu invata nimic). O duminica placuta in continuare, Elisa draga! :)

Oana 9 noiembrie 2008, 15:50  

Rabdare, intelepciune, sinceritate. Restul nu conteaza prea mult, oricum, tot oameni ar fi, asa ca partea mai putin frumoasa s-ar naste de la sine. Ceea ce, e normal.

Laura 9 noiembrie 2008, 16:31  

Oana, pai omul a inventat problemele ca sa se mai distreze si el, ca altfel s-ar plictisi, ce sa faca saracul :) Sincer, de multe ori ma gandesc ca omul e expert in a-si face viata mizerabila, nu ti se pare?

Gabi 9 noiembrie 2008, 20:44  

Nu mi-ar placea sa am puteri divine pe care sa le folosesc pentru a crea o noua specia.
Mai degraba le-as folosi sa ajut unde e nevoie.

jamescrissilv.ro 9 noiembrie 2008, 23:43  

Nu le-as da nimic altceva decat iubirea.
o seara minunata iti doresc

Laura 9 noiembrie 2008, 23:52  

Gabi, pai tu esti un inger. Uf, dar stiu ca ai avea de lucru atunci :)

Laura 9 noiembrie 2008, 23:54  

James! imi era dor de tine :) Frumos cadou le-ai da! :)))

Radu 11 noiembrie 2008, 12:33  

ar fi o societate de entitati foarte evoluate,ma refer la nivel de constinta.sentimentul de ura,competitie,furie nu exista.toata lumea lucreaza pt evolutia lui,orice face din placere ridica munca la nivel de arta pt dezvoltarea societatii.munca pt supravietuire nu exista,supravietuirea este garantata astfel incat pe om sa il preocupe stelele,luna,oamenii,poezia,muzica etc.

Laura 11 noiembrie 2008, 16:04  

Radu, superb! Si eu as ridica arta pe cel mai inalt piedestral si oamenii ar crea, nu ar munci, nu ar exista suferinta ci doar dorinta de a evolua :)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP