Originalitatea sentimentelor

Inclin sa cred ca viata ne ia in brate intr-un iures grabit fara a ne da timp sa injghebam din mers gentuta cu cioparteli din filme si carti. In valtoarea vietii ne trezim uneori ca dintr-un vis pentru a constata ca nu am iubit asa cum eroina noastra preferata ar fi facut-o sau ca vom muri in mod "gresit". Dar pleoapele ni se inchid din nou si visul se viseaza pe sine in continuare. Viata ne traieste si nu noi o traim pe ea. Originalitatea se naste cu sfiala si adeseori se da la o parte pentru a face loc esentelor primordiale care guverneaza lumea asemeni unor regi mascati, mai departe ramanand doar un cuvant prea lung pe pagina unui dictionar ingalbenit de vreme.

(text si imagine de Laura Iancu)


Old Feelings by ~iancuart on deviantART

4 comments:

omu',  16 octombrie 2008, 07:53  

Fericirea de a te inconjura de cele mai frumoase bunuri materiale nu bucura sufletul mai mult decat constiinta ca apartii spiritului universal.

Garfield 16 octombrie 2008, 13:31  

:) si imi place si poza

pescarusul argintiu 16 octombrie 2008, 14:14  

Mugurii de simtiri prinsi in arborele timpului ne intregesc padurea fosnitoare a trairilor de pana acum...
Originalitatea ne defineste si ne daruieste valoare ce dainuie.
Cateva versuri prinse de rama tabloului tau luminos:
"Celor care m-au iubit,
Celor care inca ma mai iubesc,
Celor care ma vor iubi candva,
Ei sunt spatiile albe dintre aceste randuri,
dintre aceste cuvinte,
Ei sunt tacerile si rasetele mele,
Ei sunt privirea mea de astazi
Si lumina mea de maine."

Laura 17 octombrie 2008, 23:00  

Omu´, asa zic si eu.

Pisoi, merci! :)

Pescarusule, originalitatea ne defineste dar exista oare o limita pana unde putem fi originali? Frumoase versuri! :)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP