Cu jderul la plimbare

Cainii cat un purece
De o vreme incoace ma tot mir de cainii pe care unii ii etaleaza prin oras. Mici, fricosi, numai blana de ei, cu niste ochi bulbucati de liliac. Nu o data mi s-a intamplat sa fie cat pe ce sa calc pe vreunul dintre ei. Sunt aiuriti, ametiti parca si incap confortabil sub talpa pantofului meu. Un astfel de caine nici nu te apara si nici nu iti tine companie ca la cat e de mic il pierzi prin casa sau daca nu vezi bine il pierzi printre florile covorului persan. Vorbesc de cainii care arata asa, cat o doza de Coca-Cola sau de cei latosi care sunt parca si mai mici si coada le e formata din trei fire de par sau n-au coada deloc:


Pisicile Gilette
Apoi mai sunt asa numitele pisici Gilette. Ma trec fiorii cand ma gandesc la a pune mana pe o astfel de pisica oricat de dragi mi-ar fi pisicutele. Sarmanele de ele s-au nascut fara blanita si nu e vina lor dar mie imi amintesc de niste serpi veninosi.


Reptilele
De asemenea nu inteleg nici cum oamenii pot tine in casa ca si animale de companie toata varietatea de serpi, soparle, soareci, rechini, piranha sau alte animale ciudate. Daca ai nevoie de adrenalina fa un sport extrem si se rezolva. Poate e si mai sigur!

Cu jderul la plimbare
Zilele trecute am vazut un cuplu plimbandu-si animalutul lor de companie. M-am frecat la ochi, sincer, caci nu-mi vedea a crede ca plimbau de lesa un... JDER. Sarmanul animalut era una cu pamantul si condus de mirosurile noi care ii invadau nasul era efectiv paralizat pe loc de frica si de derutare. Tipa tragea de lesa, jderul nici vorba sa mearga pe propriile picioare. Jderul se lipea de pamant si se lasa tarait. Mi-a parut rau ca nu am fost pe faza sa ii fac o poza. Sarmanul animal... Dar sa fim seriosi, chiar un jder? Acusi vom avea drept animale de companie castori, ca tot e la moda sa ai putina mobila in casa.

Oare ce determina pe cineva sa isi aleaga un astfel de animal de companie ciudat? Nevoia de a se distinge de altii? Nu... ca-s deja multi care etaleaza astfel de animalute. Atunci o fi nevoia de a fi in rand cu lumea? Singuratatea? Spiritul de aventura? Lamuriti-ma si pe mine ca eu nu pricep!

6 comments:

starsgates 21 octombrie 2008, 22:51  

Mare e grădina lui Dumnezeu.:)
Poate tocmai de aceea.:)))

Vania 22 octombrie 2008, 08:54  

Eu mi-am luat un elefant...

dee_dee 22 octombrie 2008, 10:54  

Prostia ii determina!

Garfield 22 octombrie 2008, 19:29  

mai, despre pisicile alea chelioase (care de fapt au un fel de puf pe ele) puteti citi aici : http://www.animale.ro/pisici/sphynx

si scopul pentru care le tine cineva in casa poate fi chiar faptul ca nu lasa par, sunt super jucause si au un efect terapeutic (pentru ca torc mai mult decat alte rase de pisici-torsul pisiciilor avand un efect pozitiv asupra sanatatii oamenilor pentru ca are o frecventa benefica-si ma opresc aici ca sa ramaneti curiosi :)) )


miau miau

Laura 25 octombrie 2008, 12:56  

Stargates, e mare si variata. De aici i se trage si frumusetea :)

Vania, sper ca e de bibelou ca daca nu, nu vreau sa-mi inchipui mirosul... :)

Dee Dee, e si asta o varianta

Pisoi, ma bucur sa descopar ca macar intre pisici exista solidaritate. Da, e adevarat ca torsul pisicilor are efect terapeutic dar pt mine nu ar compensa frica de a pune mana pe pielea aia cu puf. Parca ar fi niste pisici dezbracate. Rusine! :)

Watcher Romano 20 iulie 2009, 18:36  

Foarte Tare!
Am ajuns la articolul asta primind pe blogul meu un comment la un post in care aratam o pancarta de la o manastire.
Pancarta respectiva zicea " Fara animale de companie (caini, pisici, jderi)" si am comentat exact acelasi lucru "cine are jder ca animal de companie".

In mod extraordinar am constatat ca mai ai pe blog un post "var" cu ale mele: despre gradina botanica din valencia...
Cool!

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP