"Un veac de singuratate" de Gabriel Garcia Marquez

Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez"Un veac de singuratate" este cu adevarat un roman de exceptie in care Gabriel Garcia Marquez a dat cu altruism tot ce a avut mai bun in el. Gabriel Garcia Marquez (nascut la 6 martie 1927, Aracataca, Columbia), cel mai renumit scriitor latino-american al tuturor timpurilor, a obţinut Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1982 pentru nuvela şi scurte istorii, in care fantasticul si realul sunt combinate intr-o lume linistita, de bogata imaginaţie, reflectand viaţa si conflictele unui continent.

"Un veac de singuratate" adopta ca stil realismul magic, o manifestare artistica des intalnita in operele scriitorilor sud-americani. "Un veac de singuratate" vizeaza realitati sociale, spirituale si politice ale unui spatiu sud-american, prin prisma vietii unor indivizi. Uimitor este cum evolutia microcosmosului repeta evolutia macrocosmosului si nimic nu e nou sub soare.

In "Un veac de singuratate" Gabriel Garcia Marquez pune in rama istoria unei familii si a orasului in care locuieste vreme de peste un veac. Axul in jurul caruia se rotesc personajele este Ursula, mama care conduce gospodaria. Este personajul prin ochii caruia vedem felul in care se transforma sotul, copii, nepotii si stranepotii dupa ce trec prin nenumarate intamplari. Insa esenta urmarita de Marquez este rescrierea istoriei Columbiei printr-o parabola a omului, a evolutiei fiintei umane de la Geneza si pana la Apocalipsa. Orasul unde veacul de singuratate isi tese mrejele este Macondo, oras fictiv, inspirat dupa Aracataca – orasul natal al lui Marquez. Cele sapte generatii, ca sapte vraji, sapte, numar magic, isi traiesc zilele intre ignoranta si cunoastere, intre intemeierea orasului si singuratate, intre izolare si iubire.

"Un veac de singurate" se invarte in jurul unei teme universale: tema dragostei. Dragostea pura, sentiment inaltator, produs al evolutiei fiintei, colac de salvare al umanitatii . Dar dragostea nu e intotdeauna asa. Uneori e instinct pur, inclinand spre ridicol. Si adesea aceasta deviere se plateste scump. Devieri de la drumul drept, compromisuri, toate formeaza un cerc vicios, in care omul se inalta si evolueaza, doar pentru a reveni la punctul de plecare in clipa urmatoare. Iar acest cerc vicios poate fi rupt doar prin sentimente de dragoste pura.

"Un veac de singuratate" este o carte uneori apasatoare, uneori greu de inteles, dar mereu frumoasa. Si nu e oare aceasta insasi definitia dragostei?

Vezi si "Dragostea in vremea holerei" de Gabriel Garcia Marquez

8 comments:

jamescrissilv.ro,  9 septembrie 2008, 15:45  

Mi-a placut foarte mult cartea si o consider reprezentativa.
Multi insa ar spune ca Gabriel Garcia Marquez a fost cel mai mare dar ca a fost lasat in umbra de Paulo Coelho. Tu ce crezi?
o zi minunata iti doresc

pescarusul argintiu 9 septembrie 2008, 16:58  

Draga Laura, trebuie sa recunosc ca mi-ai starnit pofta de lectura si de o sporadica, dar rodnica singuratate :)
Ai zugravit atat de atractiv atuurile acestei capodopere, incat mi-am propus deja sa verific daca biblioteca mea contine acest roman, pentru a-l trece pe lista de prioritati fosnitoare cu coperti...
Sa te bucuri de o seara frumoasa, atinsa de virtutile artelor !

Laura 9 septembrie 2008, 17:30  

James, in afara de "Alchimistul" si "Veronica se hotaraste sa moara" Paulo Cuelho nu a mai scris nimic la inaltime. Marquez insa a scris totul la inaltime. Deci da, cei doi nu se compara in ochii mei.

Pescarusule, cartea e o capodopera, asa cum bine ai zis tu. Daca nu se gaseste in biblioteca ta cu siguranta se gaseste in biblioteca publica. Merita citita! :)

jamescrissilv.ro,  11 septembrie 2008, 16:17  

Sunt de aceeasi parere, desi mie nu mi-au placut in mod deosebit cele doua carti mentionate. Insa ca tot ce e incorect in viata si Coelho este mai vandut si mai apreciat ca GGM.
o zi minunata iti doresc

Jamilla 12 septembrie 2008, 09:37  

momentul in sine e apasator, eu asa am simtit cand am citit cartea...noroc ca sunt optimista....

Laura 14 septembrie 2008, 13:38  

Jamilla, insasi titlul sugereaza nemiscare, apasare. Uneori e bine sa citesti cartile si sa apreciezi arta scriitoriceasca :) dar sa nu le iei ca litera de lege... Optimismul face bine la sufletel :)

Anonim,  30 octombrie 2008, 17:14  

Este cea mai incredibila carte scrisa vreodata... pentru actiune, ne uitam la filme... pentru idei de suflet, citim o carte. Shi asta e o carte perfecta pentru suflet.

Okian 10 decembrie 2009, 22:57  

Foarte frumos ai scris! Ce e drept, este o carte care trebuie citită, perfectă pentru un suflet în căutare de absolut.
Succes în continuare!

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP