Joaquin Sorolla, pictor al sentimentelor

Joaquin Sorolla, pictor al sentimentelor

Cand am vizitat prima data muzeul Joaquin Sorolla din Madrid nu pot spune ca nu mi-a placut, dar probabil asa cum spunea dragul de Exupery, nu eram "cladita pentru a lua foc". Si a venit vremea si vara asta pasii mei s-au indreptat a doua oara spre usile acestui muzeu primitor, adapostit intr-o casa mare, burghezeasca, fosta resedinta a familiei Sorolla la inceputul secolului XX. Gradina frumosa umbrita si cu fantani linistitoare te transporta intr-o alta epoca de cum pasesti pragul din straduta linistita. Aici oamenii devin mai oameni si zambesc necunoscutilor.

Am hoinarit deci si eu pe urmele propriilor pasi si pe urmele pasilor artistului Joaquin Sorolla... Pereti incarcati de tablouri, pereti incarcati de sentimente, de amintiri. Scara inalta, frumoasa, eleganta, sfidatoare, tavanele inalte cu jocuri de lumina, obiecte de arta, mobilier vechi si picturile... mai ales picturile...

Plaja, mare, soare, oameni, pamant valencian. Caci da, Sorolla se nascuse in Valencia si a calatorit cu Valencia in suflet pretutindeni. Mai precis cu oamenii si plajele Valenciei.

Picturile lui Sorolla, ca si picturile oricarui pictor impresionist sunt facute sa fie privite de la o oarecare distanta. Contrar a ceea ce se intampla cu oamenii, daca privesti picturile lui Sorolla de apoape vezi doar materia prima, aparenta. De departe insa, le cuprinzi esenta, lumina, iubirea, viata.

Ma intreb cum era Sorolla in dupa-amiezi de duminici... un om ca toti oamenii si el acolo, sorbind dintr-o ceasca de cafea, la umbra, in gradina lui, inconjurat de alti oameni ca si el, de oameni dragi sufletului lui. Si ma intreb cum era Sorolla in timpul saptamanii... un artist, altfel decat ceilalti oameni, manjit pe fata cu vopsele multicolore, cu manecile camasii albe, subtiri, sufulcate deasupra coatelor, indragostit. Da, indragostit... Nu se poate ca Sorolla sa nu fi fost indragostit de tablourile lui. Le iubea cu pasiune. Isi turna sufletul in ele si le dadea viata.

Oameni obisnuiti, taraindu-si zilele cu demnitate, profitand de clipa prezenta; soarele, plaja udata de valurile jucause... jucause precum copii goi care ieseau purificati din apa albastra a marii. Atata iubire in ochii personajelor, atata viata, sentimente expuse pe fete frumoase asa cum expui marfa la targ. Oameni carora nu le era frica sau rusine sa imparta cu altii simtamintele lor.

Dar daca cautati tehnici si forme, nu le veti gasi in picturile lui Sorolla. Sorolla a pictat sentimente si lumina si atat.

Joaquin Sorolla, pictor al sentimentelor
Joaquin Sorolla, pictor al sentimentelorJoaquin Sorolla, pictor al sentimentelorJoaquin Sorolla, pictor al sentimentelorJoaquin Sorolla, pictor al sentimentelorJoaquin Sorolla, pictor al sentimentelorJoaquin Sorolla, pictor al sentimentelor

PS: Mergeti si pe la Isabelle. Are un post care deschide ochii si sufletele... :)

11 comments:

isabellelorelai 24 august 2008, 23:42  

Ai scris minunat. Pot să te "completez", te rog? Şi viaţa a picta-o.
(Evident că îmi place. Mai ales ultimele două lucrări. Nu are cum să nu-mi placă - eu sunt "moartă" după Degas şi Renoir, aşa că...)
Mulţumesc. Foarte, foarte, foarte frumos.

Laura 25 august 2008, 00:22  

Sa sti ca si eu am stat in cumpana daca sa scriu ca a pictat si viata dar intr-un tarziu, in mintea mea intortocheata, am ajuns la concluzia ca sentimentele implica viata si am considerat de prisos o insiruire prea lunga. Merci ca ai citit si ca ti-a placut! :)

Jamilla,  25 august 2008, 13:30  

nu ma omor dupa picturi, poate dupa picasso, insa ma omor dupa felul cum ai scris acum...stiamd e sorello, p[utini d ela noi au auzit de el, ins anu vazusem atatea picturi ale lui, pana sa vad la tine in blog.
bravo tie! subscriu la isabelle, multumesc si eu, m-ai inseninat.

Laura 25 august 2008, 14:18  

Eu sunt obsedata cu muzeele de picturi, pe unde merg, daca au muzeu de picturi, hop si eu acolo! :) Am o gramada mare de albume de arta si nu sunt eu foarte priceputa, dar frumusetea redata din pensula ma fascineaza. De fapt ma fascineaza arta in general. Atata timp cat sunt capabila sa vad frumosul din lume, traiesc! :) Multumesc si eu! :)

g1b2i3 25 august 2008, 15:14  

Nu stiam despre acest pictor,am aflat de la tine acum.Nici la arta nu ma pricep,dar vazand picturile lui am simtit bucuria si frumusetea vietii,parca eram acolo printre acei oameni,traiam alaturi de ei.
Am mai scris odata si a aparut un mesaj care suna cam asa:Error...duplicat...
Am vrut sa stii in caz ca-mi apar doua mesaje.Pe primul l-am publicat fara a-l vizualiza.

Laura 25 august 2008, 15:38  

Nu-ti fa griji, Gabi! Bloggerul e uneori mofturos si ciudat, dar ne intelegem noi :) Ma bucur ca ti-a placut de Sorolla... E un pictor care traieste si va trai inca mult prin picturile lui. A pus prea mult suflet in ele casa nu fie asa :)

Elisa 25 august 2008, 19:43  

Sigur ca m-am uitat sa vad cum se numeste fiecare tablou si am vazut si altele.O splendoare...As sta ore sa privesc si sa-mi inchipui si sa deslusesc si sa ma bucur de lumina pusa in culoare.Este atat optimism si iti da atata buna dispozitie incat nu poti sa nu te reintorci.Multumesc draga Laura,multumesc pentru tot ce gasesc la tine si ma incanta.Te imbratisez. :)

Jamilla 25 august 2008, 19:53  

poate pentru ca nu aud foarte bine, eu sunt obsedata de muzica, de ritm, dansuri... dansul e pt mine pictura de corp prin gesturi...

Laura 26 august 2008, 02:10  

Eu iti multumesc Elisa pentru ca ai avut curiozitatea de a cauta mai departe. :)

Jamilla, eu cand eram mica visam sa devin cantareata. Dar ce sa fac daca propria-mi voce nu a fost de acord cu mine? E in natura umana sa ne dorim si ceea ce nu putem avea... pentru a aspira mereu la mai mult, pentru a nu uita sa luptam... :)

paul,  26 august 2008, 02:34  

Un artist,iubeste mult mai profund viata.Trairile lui lasa amprenta in geniul sau mirific de a reda ceea ce noi nu putem. Ajungem sa iubim lucrarile lor pentru ca simtim dragostea pentru frumos, odata cu care se dezlantuie in noi pasiuni apuse.
Frumoase si interesante lucruri vazute de tine si rabdator de bine asezate pe blog.
Frumos!

Laura 26 august 2008, 03:20  

Paul, ma intreb cat suflet de artist se ascunde in fiecare din noi? Oare avem cu totii capacitatea de a vedea lumea in toata splendoarea ei sau doar artistii o au. Asa as vrea sa cred ca toti salasluim in noi un pui de artist...

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP