Sacrificiu

de Laura Iancu

Te cant cu aripi si te alint cu stele,
Iti jur caisi infloriti cu albine,
Ma lupt spre cerul adanc
Si te ating cand nici nu te astepti.
Corabii pierdute pe mare
Te tin de mana
Si din bobocul amintirii se nasc ingeri.

Te cant cu duminici si te alint cu doine,
Iti jur migdali infloriti cu iubire,
Chem tacuta amurgul,
La tine sa ajung in zori de noapte.
Pescarusii imi tes vieti din pleoape,
Tu vii, un vis lung din adancuri
Si te uiti uimit la zile, la poteca stramta,
Cerandu-mi ca hrana… culoarea verde.

3 comments:

isabellelorelai 10 aprilie 2008, 22:37  

Îngere, ai fost prin preajma migdalilor, când înfloresc ...
Să nu râzi de mine, dar în mintea mea, atunci când simt nevoia să mănânc legume sau fructe, le spun alor mei că mă duc să cumpăr "ceva verde". Chiar dacă sunt roşii, portocale ... :D
Iar nevoia mea de verde este atât de mare, că aş pune iarbă prin casă. În loc de covor.

Laura 11 aprilie 2008, 01:30  

Isabelle, e de inteles nevoia ta de verde. Simt la fel :)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP