Prietena Carte

V-am povestit acum o vreme despre cartea mea de suflet. Cum a trecut ceva timp de cand nu am mai vorbit despre carti am hotarat sa mai exploram un pic impreuna acest taram care ne hraneste imaginatia si uneori ne da aripi si ne invata sa zburam.

Se spune despre carti ca ar fi prieteni buni. E adevarat ca din ele putem invata multe si ca prin intermediul lor primim raspunsuri uneori chiar si la intrebarile care bine ascunse in noi nici macar nu stim ca sunt acolo. Cartile ne ghideaza viata intr-o oarecare masura. Cartile stabilesc uneori un standard a cum ar fi frumos si interesant sa reactionam sau a ceea ce e romantic. Cartile ne ofera pe tava minunatii pe care le-am cerut sau nu si niciodata nu ne cer nimic inapoi. Suna a relatia perfecta! Insa, comunicarea cu Prietena Carte este limitata... Prietena Carte ne ignora existenta si cu toate acestea ne captiveaza, ne prinde in mreje ca o sirena pe malul marii si ne poarta spre tarmuri necunoscute, pe taramurile pe care ea vrea sa ni le dezvaluie.

Ce face o carte interesanta? Cum alegeti o carte? Ce apreciati cel mai mult la o carte? Stilul, dinamica, faptul ca lasa ceva in urma? Ce a-ti invatat din carti? Si de ce nu, ce carte cititi acum si care este cartea voastra preferata? Eu una caut in carti sensibilitatea si sa raman cu ceva, o invatatura de viata, o pilda, o imagine... ceva, cat de mic, care sa-mi lumineze pe mai departe cararea...

18 comments:

Elisa,  29 aprilie 2008, 18:09  

Cartea la care eu ma reintorc din cand in cand este Agonie si extaz de Irving Stone.M-au impresionat atat de mult descrierile acelea in care Michelangelo,mergand spre atelierul unde vroia sa intre ca ucenic,mangaie zidurile din piatra necioplita...si cum vedea el cu ochiul mintii sculptura pe care o scotea la lumina din blocul de marmora si toata copilaria lui trista in care numai bunica il intelegea si ii lua apararea....si toata zbaterea lui sa-si urmeze chemarea,talentul.
In ultimul timp am citit Gluma de Milan Kundera,Eva Luna de Isabel Allende,iar acum recitesc Intoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. :)

Ioan Usca 29 aprilie 2008, 19:35  

Ei, prietenă!... E cam mult zis. Dar, în public, dă bine să mai deschizi câte-o carte. Te şi ajută să te gândeşti la ale tale...

Laura 29 aprilie 2008, 21:59  

Elisa,
ooo... si mie mi-a placut mult "Agonie si Extaz" si pe Eliade il iubesc de-a dreptul :)
Ai citit "Casa spiritelor" de Isabelle Allende? Mi-a placut la nebunie... personajele sunt atat de reale in magia lor... De asemenea cartea lui Christopher Hibbert "The House of Medici: Its Rise and Fall" (scuze, da nu stiu cum o fi tradus in romaneste) e o lectura super interesanta. Apoi sa nu uitam "Micul Print" al lui Exupery... dar aici e alta poveste, daca incep nu mai termin :)

Vania,
cine are, ca nu toata lumea a publicat... Eu ma gandesc la ale mele, la cele pe care le voi scrie. Ooo, sunt frumoase si toata lumea o sa vrea sa le citeasca :))) Da tie ce-ti place sa citesti (asta in afara de operele tale si blogul meu :) )? Dar la Natasa ce ii place sa asculte (banuiesc ca inca nu stie sa citeasca daca abia la toamna merge la scoala, sau ma insel?) :)

Elisa,  29 aprilie 2008, 22:32  

Laura,nu...dar vor urma pe lista... :)
stiu de Cartea spiritelor a lui Allan Kardek,despre care am idee,ca n-am citit-o.

isabellelorelai 29 aprilie 2008, 23:22  

Pentru mine cărţile sunt oameni.
În biblioteci cărţile mele stau într-un fel, împreună, toate. În memoria mea stau în alt fel, doar unele. În sertăraşe. Nu am prejudecăţi. Iau cartea. Încep să o citesc. Dacă nu mă "zgândăreşte" cu ceva anume o las. Chiar şi la jumătate. Prea puţin îmi pasă ce cred alţii. Mă lasă rece acel "vai, nu ai citit..." şi ce crede acel cineva care zice asta. Am categorii de cărţi-oameni: cele pe care le iubesc; cele pe care le admir; cele pe care nu le-am înţeles; cele care m-au lăsat indiferentă; cele care nu mi-au plăcut; cele pe care nu le cunosc.
Orice şi oricum aş face, oricât aş vrea eu să mă dau "citită", pe primul loc rămâne "Arta Conversaţiei" - Ileana Vulpescu. Este cartea-om-suflet pereche.

sfinx667 30 aprilie 2008, 05:57  

nu voi enumera nimic din ce tot recitesc si nu ma satur :)
invataturile parintelui Arsenie Boca le port dupa mine, citesc legende si basme si proverbele romanilor inca si inca si tot mai descopar ceva...
ma impresioneaza tot ce maface sa simt, sa " vad ", ceea ce ma pune la treaba.... si mai vreau, cartile, natura, zambetele copiilor, sunt cu adevarat de nepretuit, pentru ca au stop de suflet si surad sufletelor :)
o zi senina, respecte,
Sibilla

Ioan Usca 30 aprilie 2008, 07:34  

Laura:

Eu citesc presa sportivă, da' mai mult despre fotbal. Fireşte, citesc şi cancanuri cu dive.
Nataşa ascultă de părinţi şi e abonată la revista Pisica, însă mai mult se uită la poze.

Laura 30 aprilie 2008, 09:26  

Elisa,
nu stiam de Cartea spiritelor. Despre ce e? Ma gandeam ieri ca sunt atatea carti bune pe lumea asta, atatea carti care te imbogatesc si lasa ceva in urma. Cred ca fiecare carte ne invata ceva, cat de mic, la momentul respectiv, ceva ce poate sa creasca ca si bulgarele de zapada, sau nu. Uneori ne influenteaza chiar fara sa o stim. Sau numai mie mi se intampla asta?

Isabelle,
frumos spus cu cartile-oameni. Intr-un fel cartile sunt o expansiune a autorului, deci parti din el, din om. Mi te inchipui avand o biblioteca mare, mare iar cartile tale pe rafturi susotind si facand planuri: oare azi pe care o va alege? alege-ma pe mine! :)

Sibilla,
recent mi-a revenit ci mie pofta de basme. Citeam cand eram mica Legendele Raraului... mi se parea o carte fantastica pe vremea aia, magica, grea, nu stiu... Nu am ajuns niciodata sa o termin dar te atunci am ramas cu gustul placut al legendelor :)

Vania,
Si asa zici, ca Natasa asculta de parinti. Pai imi cam vine greu a crede, dar sa zicem. Si ce invata ea din revista Pisica? :)

james crissilv 30 aprilie 2008, 11:21  

frumoasa imagine.
caut intr-o carte sa gasesc ceva care sa ma completeze, sa ma bucure sufleteste, sa imi aduca caldura si liniste, sa invat ceva nou, sa simt o apropiere, sa fie o prietena in adevaratul sens al cuvantului.
o zi minunata iti doresc

Laura 30 aprilie 2008, 13:39  

James, numai lecturi placute iti doresc. Sa ma gandesc...ai citit "Alchimistul" de Paulo Coelho? (sunt sigura ca l-ai citit, trebuie ca l-ai citit, daca nu , fuguta la librarie! :) )
O zi frumoasa si un 1 mai insorit! :)

Oana 30 aprilie 2008, 13:50  

Eu nu aleg carti, ele ma aleg pe mine :) Eu, de obicei, nu fac mofturi la citit. Citesc orice, oricat de plictisitoare ar fi cartea. Asta nu e o problema. Dupa ce lecturez stiu daca imi va ramane ceva in suflet sau nu.

Laura 30 aprilie 2008, 14:22  

Oana, te admir. Eu nu pot face asa ceva. Un 1 mai vesel! :)

Oana 30 aprilie 2008, 15:17  

Laura, un 1 mai frumos si tie!
Nu e de admirat, iti spun eu, dupa ce tot citesti tampenii, te obisnuiesti. Iti cultivi o anumita rabdare, normal, si o doza sigura de sadism. Pana la urma, si din cartile plictisitoare ai ce invata.

Ioan Usca 30 aprilie 2008, 16:24  

Oana are dreptate în mare măsură, cu cititul tâmpeniilor. Totuşi, cu Şarama e mai greu...

Elisa,  30 aprilie 2008, 17:39  

Laura,Cartea spiritelor a lui Allan Kardec se refera la reaincarnare pentru puruficare.Ideea e ca Dumnezeu a creat spiritele,un anumit numar si ele se reincarneaza mereu si mereu pentru a se perfectiona,pentru a semana cat mai mult cu Creatorul si cu cat suferinta este mai mare cu atat purificarea spiritului este mai buna.Lumea spiritelor se afla in trepte si dupa fiecare viata traita spiritul se aseaza pe o alta treapta .Ma rog,asta am inteles eu din discutiile la care doar am asistat.Prietena mea este pasionata de astfel de lecturi,in aceasta etapa a vietii,dupa ce a trecut prin mari probleme de viata...si moarte.

farasens 1 mai 2008, 01:22  

Aleg în primul rând o carte din care pot învăţa câte ceva . Oricât de puţin , dar mai mult decât deloc . Urăsc a citi ceva care nu mă învaţă . Ce sens are sa citesc o informaţie care nu-mi va fi de folos ?
Cum aleg o carte ? Nu pot spune ca o carte mă alege pe mine , sau poate că da . Nu aleg după titlu sau conţinut . Aleg după modul şi informaţia care îmi este prezentată sumar , cât pot citi , lângă raft . Nu contează domeniul , cât conţinutul este demn de citit . Dacă o carte mă face să aflu ceva nou despre om , este bună de citit . Dacă o carte mă învaţă ceva nou despre al meu corp , este bună de citit . Dacă o carte îmi povesteşte despre Ghiţă a lu Măria , puţin îmi pasă . Dacă o carte îmi prezintă rime şi cuvinte interesante , frumos legate , imi clătesc mintea şi posibil raţionamentele citind-o .

Anonim,  4 mai 2008, 03:57  

carte preferata: Strainul de Albert Camus
(http://www.poezie.ro/index.php/prose/114703/index.html)

Barbosu Eugen

Garfield 4 mai 2008, 18:59  

CRED CA EU NU ALEG CARTILE... LE LAS PE ELE SA MA ALEAGA PE MINE:) CA SA PARAFRAZEZ PE CINEVA...

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP