In voia sortii...

Ma intreb daca exista cu adevarat ceea ce numim in mod simplu, SOARTA. Daca viata ne e prestabilita, daca fiecare miscare ne-a fost scrisa inca din vremuri stravechi, care mai e rolul nostru? Simpla implinire materiala a ceva scris in eter? Uneori pe langa razvratire, cuvantul "soarta" ne aduce o alinare in suflet: "Asa i-a fost soarta", "Asa mi-a fost soarta", "Asa a fost sa fie" si parca ranile sunt unse instantaneu cu o alifie magica care stransforma intamplarea nasoala in ceva romantic si oarecum frumos.

Dar poate ca soarta vizeaza doar cursul lumii in mare, detaliile lasandu-ni-le noua spre faurire. Noi, urmand o poteca unidirectionala, bine batucita, dar alegand mereu laturea pe care mergem, pietricelele in care sa dam cu piciorul si firele de iarba pe care sa le strivim...

Si daca responsabilitatea e in intregime a noastra? Daca nu exista romantica "soarta"? Daca suntem creatorii unei lumi si a unui viitor? Cu umerii incarcati de povara, plangem si parca ne cerem inapoi dreptul de a crede in SOARTA...

11 comments:

Oana 1 aprilie 2008, 11:07  

Eu cred ca soarta si-o face omul cu mana lui.Exista baza ei, in mare, dar tu esti singura care si-o poate croi.

Laura 1 aprilie 2008, 13:36  

Asa mi se pare si mie. Sunt prea rebela pentru a crede in soarta, dar in mod ciudat, cand ma gandesc ca ea nu exista, ma apuca o frica ciudata. Oare de ce?

SIBILLA 1 aprilie 2008, 23:50  

important ar fi sa nu te resemnezi cu nimic, tu suflet, sa cauti mereu si mereu noi cai, noi solutii....merita sa tot incerci...soarta, o mai putem si fenta uneori, alteori nu... cine stie...
respecte,
SIBILLA

Laura 2 aprilie 2008, 01:01  

Multumesc Sibilla pentru sfaturi si incurajari si multumesc de vizita... te mai astept :)

cristal 2 aprilie 2008, 20:39  

Oare unde incepe liberul arbitru si unde se termina destinul?
Cred ca e bine sa aflam cum si de cite ori ne putem ridica, dupa ce soarta ne mai"atinge".Dupa aceea, viata pare mai usoara si soarta mai usor de "infruntat"

Laura 2 aprilie 2008, 22:03  

Cred ca tocmai aici sta misterul si frumusetea vietii, in faptul ca nu stim unde incepe si unde se termina liberul albitru, in surpriza de dupa colt.

eddiemihai 26 aprilie 2008, 21:08  

cineva zicea : nu exista destin ci doar cai pe care sa mergem, si in functie de drumul pe care apucam se intampla ceva sau altceva... aseara am avut un "deja-vu", probabil ai avut si tu, si m-a pus pe ganduri ca totul se intampla doar ptr ca noi avem inca o sansa sa indreptam lucrurile... si cum zicea o cu totul alta persoana : cunoasterea e ca o prapastie!

Laura 27 aprilie 2008, 01:37  

Eddie,
eu cred ca raspunsul corect la intrebarile astea nu avem cum sa-l stim cu siguranta. Dar putem alege un raspuns din multele existente; si sa ne ghidam viata in functie de raspunsul ales. Poate e cel mai bun lucru pe care il putem face. Si apoi poate nu exista alegere gresita ci doar greseala de a nu alege :)

eddiemihai 27 aprilie 2008, 03:39  

:) si tu ce ai ales? e buna alegerea? putem oricand gasi ceva mai bun .nu? dar asta e deja filosofie care merita discutata altcumva....

Laura 27 aprilie 2008, 11:43  

Eddie,
eu zic ca contribuim si noi cu ceva la propria viata, ca ma omoara gandul ca as putea fi doar o papusa trasas de sfori. Daca stai sa te gandesti bine contextul ti se da. Te nasti intr-o anumita epoca, cultura, nationalitate si nu poti schimba nimic din astea. Dar poti schimba detaliile. O zi frumoasa! :)

eddiemihai 27 aprilie 2008, 12:46  

daca si soarta vrea : eddie79ro pe mesenger :)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP