Stefan Luchian, poetul plastic al florilor

Stefan Luchian - "Anemone"(1908) - Galeria Naţională, Bucureşti

Stefan Luchian
Vocaţia de pictor a lui Ştefan Luchian (1868, Botoşani - 1916, Bucureşti) se declară încă din copilărie. Studiaza la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, avandu-l ca maestru pe Nicolae Grigorescu. Ulterior Stefan Luchian studiaza la München si Paris (aflat în acea perioadă în plină efervescenţă impresionistă)

Prezenţă eminentă în viaţa artistică a timpului, Stefan Luchian nu cunoaşte pentru multă vreme succesul. Astfel, la expoziţia sa din 1905, singurul cumpărător al unui tablou a fost pictorul Nicolae Grigorescu.

Din 1909 până la sfârşitul vieţii Stefan Luchian va fi ţintuit în fotoliu. Fixase însă în memorie "splendorile scânteietoare" ale peisajului românesc, pe care îl va reda într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate şi de fineţe, de sinteză cromatică şi arhitecturală a formelor, de colorit strălucit şi delicat totodată. Tehnicii uleiului Stefan Luchian îi alătură, pentru peisaj şi pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o măiestrie neegalată. Fluiditatea contururilor, delicateţea catifelată a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului.

Stefan Luchian a murit la 28 iunie 1916. Către sfârşitul vieţii Stefan Luchian nu mai putea ţine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Astfel sfârşea, în flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viaţa unui pictor. (adaptat de pe Wikipedia)


Stefan Luchian - "Fântâna de pe strada Clucerului" (1902-1904)

Stefan Luchian Stefan Luchian - "Interior"

Sfefan Luchian -"Crizanteme"

Stefan Luchian

Sfefan Luchian - "Fata cu portocala"

Stefan Luchian

Sfefan Luchian - "Gura leului"

Stefan Luchian

Stefan Luchian - "Portret de femeie" (1901)

Stefan Luchian

1 comments:

pescarusul argintiu 29 octombrie 2008, 15:10  

Frumusete cuibarita in taina culorilor si nascuta din jocul harului cu varful penelului ce mangaie panza...
Minunata postare, superbe picturi ce-si merita cu prisosinta locul in tezaurul national de arta !
Mi-ai trezit amintiri duioase, nu pot uita secventa din filmul dedicat artistului, in care Ion Caramitru a reusit un rol magistral, atingand punctul culminant in momentele premergatoare mortii maestrului, cand trasa contururi cu ultimele puteri ale degetelor legate...
Cu drag,
Cora

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP