Despre singuratate si alte pacate

Cand izvorul amuteste uitat, cand nodul divin care leaga lucrurile paleste, cand apusurile si rasariturile par tot una, cand zborul pescarusilor pe mare ramane in suspans…

Batranul sta rezemat, in poarta, asteptand… asteptand sa treaca timpul, timpul de prisos, timpul otravit, clepsidra intoarsa pe dos… Are prea mult, mult prea mult, timp de vanzare si amintiri…

Licariri pe mare la rasarit, licariri de stele pe cer, valuri line, aproape nemiscate, lucioase, ca de ciolofan… Tanara inaltata pe muchie de viata, intre Nimic si Eternitate, tanara fara vise, fara amintiri, pierduta in propria-i poveste fara nume, fara inceput… o viata spulberata in petale incolore…

Aripi de randunica, petale de cires primavaratec, murmur de chitara in vai, amurg plans… Nemiscare, singuratate, gol…

2 comments:

Viorel 22 februarie 2008, 17:31  

candva tot singur ramai cu "mult timp de vanzare", cum prea bine zici.
trebuie sa te obisnuiesti de pe acum.
eu asa fac.
din cand in cand mai iau o pauza si raman.. singur
ideea e ca poti gasi o jumatate plina a paharului si in singuratate: poti citi ( ultimele carti - "Un veac de singuratate" Marquez si "Umiliti si obiditi" Dostoievski), poti asculta muzica care aproape numai tie iti place ( de exemplu un Grover Washington Jr., Candy Duffer-jazz- un Frank Sinatra, o Alizee, un Robbie Willimas- sau orice te pasioneaza)poti vedea absolut orice film, orice piesa de teatru.
Sau..
cel mai bun medicament al sufletului: plimbarea. Imi aduc aminte cu drag cand mai chiuleam cate o ora in septembrie sa prind un Herastrau linistit, cu frunzele cazand..

depinde cum privesti lucrurile

Laura 22 februarie 2008, 20:02  

Singuratatea e frumoasa atata timp cat sti ca dincolo de ea te astapta cineva... Parerea mea.

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP