De la copilarie la maturitate

Ma intreb cand am trecut de aici...


aici...

S-a petrecut totul intr-o clipa? A fost o succesiune de evenimente? Sau nu a existat nici o trecere? Credem inca in povesti, dar mai rar... Traim inca in lumea basmelor, dar mai cu teama...


As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip,
Si sa prind fluturi,
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata. (Sanziana Badea)

"Cand nu mai suntem copii, inseamana ca am murit demult" (Constantin Brancusi)

"Copilaria. Singurul paradis pierdut." (Valeriu Butulescu)

"Copilaria este inima tuturor varstelor." (Lucian Blanga)

8 comments:

Ioan Usca 29 februarie 2008, 11:13  

Ce'şt'copil? (I. L. Caragiale).

oana 29 februarie 2008, 19:04  

eu nu stiu daca as mai vrea sa fiu copil. atatea intrebari, atata nesiguranta, tu atat de mic intr-o lume atat de mare...
si plus ca si copiii au o gramada de probleme. doar ca probleme lor se rezolva mult mai usor: o portie buna de plans, o manuta infipta in parul celuilalt copil, o jucarie aruncata cu ciuda in televizor...
pe mine cel mai tare ma enerva, cand eram copil, faptul ca nimeni nu-mi spunea ce urma sa se intample. tot timpul intrebam: unde mergem? cand ajungem? ce facem acolo? da' de ce mergem? si maine ce-o sa facem?...etc...etc... muream de nervi cand mi se raspundea: las' ca vezi tu. nu mai pune atatea intrebari!

omu' 29 februarie 2008, 21:41  

Intre copilarie si maturitate exista pentru unii o poarta mare ferecata, pentru altii un parleaz sau o usa batanta. Ferice de cei care nu au nici un obstacol, pot sa treaca liber fara a mai prezenta actul de identitate.
Asemanarea cu spatiul Schengen in ultimul caz este pura intamplare.

Merlin 29 februarie 2008, 22:24  

Mai intai voi face plangere la OSIM, apoi voi comenta :)
Ok, eu as vrea sa ma intorc cu vreo zece ani in urma. Nu prea copil. La prima dragoste. Pe acolo. La sentimente puternice, la nebunii acoperite de parinti, la iresponsabilitati. A, da, ce n-as da...

Laura 29 februarie 2008, 22:46  

Vania, eu am cam lipsit la lectiile cu Caragiale :)

Oana, ai dreptate, probleme existau si atunci dar se rezolvau mai usor...

Omu´, parleazul tau e frumos cand poate fi trecut in ambele sensuri de cate ori vrei si cand vrei :)

Merline, la faza cu iresponsabilitatile ai nimerit-o :)

Eu cred ca voi purta vesnic cu mine, prin buzunare peticite, un colt stirb de copilarie. :)

Garfield 1 martie 2008, 03:54  

mor dupa pozele astea...

cristal 1 martie 2008, 17:55  

Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin…
Ar trebui ca măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii.Să nu pierdem jocul,libertatea şi nemărginirea.

Laura 1 martie 2008, 23:03  

Garfield, pisoiule, inteleg ca mori de foame sau de somn, dar dupa niste poze?... :) Ma bucur ca ti-au placut! Miau! :)

Cristal, vorbesti frumos despre nemarginire... Sa fie oare problemele vietii cele care omoara copilul?

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP