Cartea mea de suflet

Daca e sa aleg, aleg “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery. Da, “Citadela” e cartea mea de suflet, un fel de Biblie la care ma indrept cautand intelepciune. Poate unora dintre voi vi se va parea straniu, dar “Citadela” nu e o carte ca toate cartile; nu se citeste de la prima pagina catre ultima. “Citadela” se citeste precum o carte magica: o iei lin in brate, la amurg de zi, pui o intrebare si lasi sa se deschida sub ochii tai o lume intreaga plina de raspunsuri. “Citadela” iti ofera intotdeauna raspunsul potrivit. Trebuie doar sa vezi cu ochii sufletului dincolo de cutiile neincapatoare ale cuvintelor, unde contrariile nu exista.

Antoine de Saint-Exupery a facut din aceasta carte o cetate a sufletului si o imparatie a intelepciunii. A trimis “Curierul de Sud” si un “Pilot de razboi”, intr-un “Zbor de noapte” catre acel “Pamant al oamenilor” unde “Micul Print” astepta in “Citadela” semintiilor.

“Citadela” mi s-a dezvaluit intr-o zi insorita de primavera pe rafturile unui anticariat de strada si nici in ziua de azi un am reusit sa inteleg de ce predecesorul meu a tinut sa o vanda. Cum poti lasa din maini Cunoasterea dupa ce ai atins-o, ai ajuns sa o mangai si te-a privit cu doiosie inapoi? Caci vedeti, cartea mea are istorii prinse intre pagini…

“Citadela” este cartea in care limbajul nodului divin care leaga lucrurile se dezvaluie, poruncind oamenilor sa construiasca cetati. Dar daca vrei sa-i dezbini, arunca-le seminte si astfel vor muri de foame, sufletele li se vor atrofia si dragostea va pieri. Caci omul este asa cum este si nu poate fi transformat in altceva dar se naste perpetuu prin daruire si se construieste pe sine insusi asemeni unei citadele. Omul trebuie sa isi stapaneasca cu mana firma domeniul, caci in afara de el nu poseseaza nimic altceva si sa se inchine la zei, gata in orice clipa sa ia foc.

“Nu incerca sa transformi omul in altceva decat este. Caci, fara indoiala, ratiuni puternice, impotriva carora un poti sa faci nimic, il obliga sa fie asa cum este si nu altfel. Dar il poti transforma in ceea ce este…” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Dar toata viata este nastere. Si te obisnuiesti cu tine asa cum esti.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Atunci cand te daruiesti, primesti mai mult decat dai. Caci nu erai nimic si te implinesti.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Iata pentru ce, daca ti se sting zeii, nu vei mai acepta sa mori. Dar nici nu vei mai trai. Caci contrariile nu exista. Chiar daca viata si moartea sunt cuvinte care se opun unul altuia, nu poti sa traiesti decat prin ceea ce te-ar putea face sa mori. Cine refuza moartea, refuza viata. Caci daca nu exista nimic mai presus de tine, nu mai ai nimic de primit. Decat de la tine insuti. Dar ce vei putea scoate dintr-o oblinda goala?” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Caci doar cei ce asteapta fulgerul ca pe singura lor solutie sunt atinsi de el, caci ei asteptau aceasta imagine si erau deja claditi pentru a lua foc” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Prietenul este, inainte de toate, cel care nu te judeca” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Prietenia o recunosc prin aceea ca un poate fi dezamagita, iar dragontea adevarata prin aceea ce un poate fi lezata” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Nu confunda dragontea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci contrariul parerii comune, nu draogstea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este contrariu dragostei.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Cel ce iubeste doar apropierea dragostei nu va cunoaste niciodata intalnirea cu ea.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit implinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

“Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Rastoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi.” (citat din “Citadela” de Antoine de Saint-Exupery)

23 comments:

Cosmin 10 februarie 2008, 19:17  

Nu am mai intalnit la nimeni o asemenea descriere. O abordare reala la ceva ce se numeste parabola. Superb! Am comandat cartea. Revin in acest post abia dupa ce am sa citesc cartea. Multumesc!

Laura 11 februarie 2008, 10:27  

:) Cu placere! Ma bucur ca ti-a placut! Sper sa-ti placa si cartea. E o filosofie de viata. E un picut mai greu de citit, ca orice filosofie, dar odata ce i-ai inteles esenta este superba. :)

Oana 11 februarie 2008, 12:37  

Stii ce e ciudat, imi plac atat de multe carti ca eu nu mai stiu care e cartea mea de suflet. Desigur, asta am uitat sa-ti spun, cred ca m-ai castigat pe viata. Cand vii in Romania, daca mai vii, sa ma cauti, sa bem o cafea.

Laura 11 februarie 2008, 14:22  

:) Oana, si mie imi plac multe carti, dar "Citadela" e diferita. E ciudat ca nu am putut niciodata sa o citesc de la cap la coada, pagina cu pagina, pentru ca intotdeauna ma opresc dupa numai cateva randuri si gandesc asupra lor o saptamana... :) In Romania sper sa ajung in martie - ar fi super sa ne putem intalni :)

delaskela 11 februarie 2008, 15:23  

Nici eu nu inteleg de ce proprietarul a abandonat cartea, dar poate ca totusi nu a abandonat-o, ci doar a plecat...altfel mi se pare imposibil.

Laura 11 februarie 2008, 16:12  

Sti, mi-a zis sotul meu aseara cam acelasi lucru: cartea trebuia sa ajunga la mine :)

Anonim,  25 ianuarie 2009, 18:35  

Buna Laura, am gasit Citadela la 18 ani si mi-a schimbat viata; de atunci am incercat sa impartasesc cu cineva frumusetea ei, acum i-o arat fiului meu; cam o data pe an simt nevoia sa ma regaesc citind-o ceva din ea; abia acum am dat o cautare pe net; nu vreau sa spun mai mult, simt ca ai inteles-o asa cum este ea din cuvintele cu care o descrii; sunt multe pasajele superbe, cu corbul si piatra in momentul indoielii, cu cei 2 gradinari din final, si multe altele; surprinzator, nici eu nu am reusit sa o citesc ca pe o beletristica, nu am citit-o integral si este si pt mine Biblia scrisa de un om care a daruit lumii ceva nepretuit; felicitari pt initiativa ta si sper ca tot mai multi sa descopere aceasta carte uimitoare

Laura 25 ianuarie 2009, 19:07  

Anonim(a), exista o mana de carti pe care le-am citit (majoritatea de Exupery) :) care merita si turnate cu tolcerul in sufletul cuiva, numai sa ajunga acolo. Odata in suflet, oricat s-ar lupta persoana cu invatamintele astea nobile, ceva bun tot iasa la iveala :)))
Ma bucur ca ti-a placut Citadela, cred ca si eu tot pe acolo aveam, vreo 17 ani, daca mai tin bine minte, cand am gasit-o. Am cumparat-o cu banii primiti de la parinti pentru mancare la scoala... si nici acum nu cred ca am reusit sa citesc tot ce scrie in ea. Dar am incredere ca Citadela mi se deschide de fiecare data acolo unde trebuie sa se deschida, unele lectii poate le-am invatat deja si altele poate inca nu e timpul sa le invat...
Iti doresc tot binele din lume si ca Citadela ta sa cada pe pamant fertil, generatii de-arandul :)

Anonim,  6 februarie 2009, 22:47  

mi-am observat acum greselile gramaticale si imi dau seama ca am fost emotionat de gasirea blogului tau, si n-am stat sa reticesc macar ce am scris; multumesc pt cuvintele frumoase, ma bucur enorm cand gasesc OAMENI, si stiu ca cu cat vor fi mai multi, fiecare va crea un univers mai bun in jurul lor, iar lumea va fi mai buna; mi-a placut ca ai spus tolcer, ma face cred ca esti din Banat ca si mine; iti doresc o viata plina, si stiu sigur ca ai reusit sa-i cuprinzi esentialul (asta e tot o parafrazare a dragului de Exupery)

Laura 8 februarie 2009, 16:02  

Uite cum se da omul de gol :) Sa sti ca am stat in cumpana daca sa scriu tolcer sau nu, dar parca era cuvantul care exprima cel mai bine ceea ce vream sa spun :) Nu iti fa griji pentru greselile gramaticale. Inteleg importanta unei scrieri corecte, dar in acelasi timp cred ca trebuie sa ne indreptam atentia in primul rand catre esente. O scriere corecta care nu transmite nimic, e o forma fara fond. Numai cu sufletul putem vedea... :)

Casiopeea 2 aprilie 2009, 22:07  

Superb... Am citit cu incantare tot ce ati scris. Citisem undeva ca Exupery este un scriitor inteligent, pentru cititori inteligenti. Cam tot ce as fi putut spune despre cartea mea de suflet, ati spus deja voi. As mai adauga un citat: "Daca pribeagul povesteste despre primavara de afara, prietenul este acela care primeste in el primavara." (Ca tot a venit primavara...)
Sa aveti o primavara frumoasa!

Toni (fost anonim),  15 mai 2009, 21:22  

N-am mai intrat pe blog de ceva vreme dar ultima data era tot mesajul de la Casiopeea; sunt sigur ca Laura e bucuroasa de schimburile de cuvinte intre cei care scriu aici ca urmare a frumoasei sale idei; mi-ar place sa vad ca se extinde cercul celor care indragesc aceasta carte, desi eu nu am fost niciodata atras de grupuri, ci doar mi-au placut surprizele asa cum este acest blog...si, un gand legat de carte... ar fi interesant ca Doru,prietenul meu din armata de la care am primit Citadela, cu care n-am vorbit de atunci, si au trecut 20 de ani, sa aibe si el ideea mea de cauta Citadela pe net si de a gasi acest blog...ce am putea sa ne spunem..."da, anul acesta si eu am citit ceva din Citadela"

Laura 16 mai 2009, 00:16  

Casiopeea, Exupery a fost cu siguranta un om inteligent si deosebit. Pacat ca viata i-a fost retezata atat de timpuriu... Am citit undeva ca pilotul care l-a omorat, a aflat abia dupa o gramada de ani ca el a fost cel care a ucis pe acest scriitor pe care il admira din toata fiinta sa. Sarmanul om, s-a cait amarnic... Sa speram ca avem si noi, cititorii lui, macar o frantura din inteligenta sa...

Toni, daca s-ar intampla asa ceva si te-ai reintalni cu prietenul tau la mine pe blog, onoarea ar fi toata de partea mea :)

Toni,  15 ianuarie 2010, 21:56  

buna Laura, ultimul post pe blog-ul tau este tot al meu; am fost foarte bucuros si am impartasit cu tine si cu cei de aici aceasta stare; acum sunt putin trist sa vad ca nu sunt alte comentarii noi; il asteptam pe Cosmin cu parerea lui, dar si noutati; de obicei nu stau mult pe net si-mi pare rau ca nu am citit mai mult din ce-ai postat in afara de Citadela; iti doresc un an fericit

radu 14 iulie 2010, 22:38  

Citind comentariul tau m-a trecut un fior, sau poate mai multe ... credeam ca doar eu sunt asa, umblu cu citadela in mine si in mana cum ar fi biblia....o citesc de vrea 15 ani ....cate o data mai des cate o data mai rar.....am inceput sa o citesc mai demult...o vara intreaga am citit o carte si nici: aia toata "citadela" ...radeau colegii de mine ca paream om normal. place la mine blogul tau

David 26 august 2010, 19:44  

E buna recenzia, insa ar fi trebuit sa dezvalui si cheia lecturii. Ai amintit doar de nodul care ne leaga.

Citadela, bine spus, Cetate a sufletului.

Cartea in sine nu aduce nimic nou, dar asa cum ar spune si Exupery, stilul este dreptul omului de a lua cuvantul.

cristina 18 ianuarie 2011, 11:43  

nu pot sa spun decat ca aceeasi magie mi s-a intamplat si mie pe la 18 ani, descoperind "citadela"... si da, aceleasi cuvinte le folosesc incercand sa o descriu....

imi fusese dor de ea si am dar un search pe google. ma bucur ca te-am gasit.

Anonim,  14 februarie 2011, 10:09  

CITADELA este si cartea mea de suflet. Am citit-o in facultate la recomandarea unui prieten cand treceam printr-o perioada proasta din viata. Pot spune ca m-a ajutat sa aleg adevaratele valori ale vietii, sa ma transform.
Nu e o carte obisnuita, trebuie sa ai deschiderea sa citesti mesajele transmise altfel e o beletristica greu de inteles.

Ralu

Clau,  12 iunie 2011, 20:45  

... este o carte superba.
Ciudat e ca niciodata nu ai senzatia de finalitate a acestei carti.
Eu personal, o deschid unde apuc, citesc o pagina, doua si apoi incep sa gindesc... dar mai curand intuitiv decat deductiv!
Si de fiecare data ma intreb cum a putut cineva sa scrie atat de profund! Parca transcede "homo sapiens sapiens"

D.M. 9 august 2011, 13:24  

O port cu mine oriunde ca pe un talisman.

Ovidiu,  11 septembrie 2011, 17:42  

Tocmai acum am inchis coperta dupa ce am terminat de citit ultima pagina... Intr-adevar este ceva de nedescris, o introspectie nemaipomenita la ale carei intelesuri fiecare dintre noi ar trebui sa reflecte la un moment dat... Nu este o carte ca oricare alta, ci este "o suma de experiente, gandire si intelepciune", cum relateaza Pierre Dalloz in "Confluente", pe care Exupery ni le impartaseste pentru a putea realiza intelesul vietii intr-o viziune cat mai profunda si mai ampla... De aceea, in momentele de mediatatie, este bine sa te retragi in liniste si sa mai citesti din aceasta deosebita capodopera ce incununeaza toata creatia exuperiana. Toate cele bune! :)

Toni,  15 decembrie 2011, 12:40  

Ceau Laura, ce mai faci? Revin dupa destul de mult timp...In ultimii doi mi s-a accentuat sentimentul ca din pacate, tinerii care acum au 14-18 ani, se indreapta spre ateism chiar in perioada cand incep sa se formeze ca oameni, sa se descopere si sa aibe idealuri; si imi pare atat de rau, pentru ca sunt copii chiar extraordinari, dar incep sa piarda ceva...nu sunt un fanatic religios, am o credinta simpla, credinta bunicii mele, si care mi-a dat optimism si incredere in clipe grele sau de nesiguranta...Citadela te invata sa 'construiesti' sa traiesti mai presus de zarva cuvintelor.
am citit o carte in care autorul spune ca 'oamenii au ajuns sa nu mai creada in Dumnezeu, dar cred in propria nemurire'...comunicarea, internetul ne poate invata, aduna, lega, dar cunoasterea infinita, fara o contrabalansare a credintei, ne poate pierde; s-a studiat ca emisfera stanga a creierului a indus omului constientizarea faptului ca va muri, si pentru ca omul sa nu devina anxios, depresiv, emisfera dreapta a compensat prin inducerea sentimentul ca, desi va muri, omul poate deveni nemuritor, si asa a aparut credinta, religia; depresia va deveni a doua boala la nivel mondial in urmatorii ani. lucrurile simple se pierd...nimeni nu mai are rabdare sa 'curete trandafirii', si sa inchida totul 'in linistea iubirii lui'.
Cand bunicii de acum nu vor mai fi, va fi tot mai putina credinta. totusi sper sa nu pierdem esentialul cetatii, ideea ca ce este acum s-a facut si pentru ca cineva, candva, undeva, a prins radacini si a construit o cetate. Sarbatori Fericite!

Anonim,  19 februarie 2012, 15:24  

Oau!! Si eu care credeam ca sunt cam ciudat citind 5 ani incontinuu din ea. Frumoasa cartea, si frumos sa mai existe si altii care s-o gaseasca frumoasa. Nu suntem singuri..

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP