Pentru copilarie

de Laura Iancu

Pe străzi murdare, ude,
Am auzit odată, glasuri de copii.
M-am apropiat de ei, să-i văd mai bine.
Erau desculţi şi plini de noroi,… dar zâmbeau.
Şi hohotele lor de râs, au speriat cândva un stol de porumbei albi,
Care şi-au luat zborul spre infinituri,
Ducând cu ei veselia,
Pentru a o cunoaşte şi norii.
Şi totuşi, un porumbel s-a întors pe acea stradă murdară, cu bălţi.
Avea în cioc un boboc de trandafir;
Un boboc; o floare care niciodată nu va mai parfuma serile verii;
O floare jertfită.
Porumbelul a privit în jur, şi a văzut chipuri de copii,
Şi ar fi vrut poate să rămânâ cu ei.
Dar, îi era teamă că astfel va vedea trandafirul ofilindu-se.
Şi-a desfăcut aripile, şi lin, şi-a luat zborul, fără a mai întoarce capul.
A lăcrimat în înălţimi, pentru că a jertfit o floare;
Dar şi-a înălţat inima până la nori, căci a făcut-o pentru copilărie.

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP