Rachel Ruysch

La inceputul secolului XVII, Olanda a experimentat ceea ce a ramas in istorie sub numele de "tulipmania". (Tulipmania a fost o perioada din Epoca de Aur a Olandei in care bulbii de lalele (floare recent introdusa in Europa de catre Imperiul Otoman) au atins preturi exorbitante si apoi au scazut brusc, tragand dupa sine pierderi financiare enorme.) In tot cazul, tulipmania a fost bobocul iubirii olandezilor pentru flori. Comerciant de flori, botanist si pictor de natura moarta au devenit ocupatii foarte la moda in Olanda acelor vremuri. In pictura un exponent al acestei perioade a fost Rachel Ruysch, a carei cariera, chiar daca a inceput dupa tulipmania, nu a facut decat sa reflecte maturizarea unui stil de pictura in continua evolutie iar tablourile sale scufundate pana in cele mai adanci detalii ale florei nordice, o fotografie a devenirii buchetelor olandeze, de la simetria statica din operele lui Ambrosius Bosschaert (1573-1621), la armonia nascuta din naturalete.

Citeste mai departe si vezi tablouri de Rachel Ruysch pe Psihologia Artei

Ce este Arta?

De la picturile rupestre de la Chauvet de acum 32.000 de ani, Arta a evoluat continuu, parcurgand un drum lung si intortochiat, cu multe rascruci care puteau cu siguranta duce la un alt rezultat, dar care intr-un final ne-a adus aici, la momentul prezent. De la bizoni si cai pictati pe peretii umezi si intunecosi ai pesterilor, pereti care ofereau protectie si intimitate imaginilor zugravite in pigmenti paleolitici, la piramide si perfectiunea sculpturilor grecesti si romane, la uitarea in care s-a scufundat omul medieval, coplesit de maretia lui Dumnezeu sau la lipsa de chipuri umane din arta musulmana, ceea ce a condus la explorarea figurilor geometrice intr-o masura nemaintalnita de-alungul istoriei omenirii, la Renastere, la Baroc, la Impresionism, la Abstract, la fotografie, la Graffiti... omul nu a renuntat niciodata la Arta, ci si-a modelat gusturile si tehnica in funtie de Zeitgeist (spiritul timpurilor).

Citeste mai departe pe Psihologia Artei

Frica

de Laura Iancu

Zambeste amar papusa din geam.
Ploua.
Un suspin gatuit mangaie mana,
Flori de lamaita pe obraz,
Fluturi si fundite ude.
Un suras departat
Sau chemarea spre necunoscut, o provocare.
Tremur, mana intinsa spre Altfel,
Pasul greoi, impleticit...
Chemarea vine iar si iar,
Ieri, azi, maine, mereu,
Mereu lacrimi,
Mereu maini, niciodata aripi.

Gradina Botanica din Valencia (2)

Acum aproape un an am publicat cateva poze din Gradina Botanica din Valencia si pisoii ei. Azi am fost din nou la Gradina Botanica si am facut o tona de fotografii. Sper sa va placa :)

Ducesa Cea Urata

Luna aceasta National Gallery din Londra celebreaza ca si "painting of the month" pe "Ducesa cea Urata" sau "Femeia Batrana" (cca. 1513) de Quinten Massys (1465, Louvain (Belgia) - 1530, Antwerp, (Belgia)).

Inspirata dintr-o caricatura de Leonardo Da Vinci si de cartea prietenului lui Massys, Erasmus, "In Praise of Folly", in care autorul descrie barbati si femei batrane care inca flirteaza si nu se pot desprinde de oglida, fara a ezita sa-si expuna sanii vazului multimii, portretul a primit nenumarate denumiri de-alungul anilor si a fost o sursa de inspiratie pentru Sir John Tenniel cand a dat nastere ilustratiilor din "Alice in Tara Minunilor".

Citeste mai departe pe Psihologia Artei

Albufera

Albufera este o laguna la 11 km sud de Valencia si reprezinta mare parte din Rezervatia Naturala Albufera care se intinde pe o suprafata de 21 de hectare. Albufera este un paradis al pasarilor migratoare si un rai al orezului, ca sa nu mai spun ca in Albufera s-a nascut faimoasa Paella Valenciana, cea mai tipica mancare din Comunitatea Valenciana daca nu din Spania insasi.

Duminica am ajuns si noi in sfarsit sa vizitam Albufera.

Am mancat o paella (a se citi paeia) la ea acasa, mai mult chiar, la ea in sufragerie, intr-unul din multitudinea de restaurante din El Palmar, satucul cel mai apropiat de lac si care nu are alt comert decat restaurante cu mancare tipica. Practic tot satul (de 800 de suflete) are 4 strazi si aproape fiecare casa are la parter un restaurant. Daca locuiesti in El Palmar nu ai prea multe optiuni: ori lucrezi in restaurant, ori la orez, ori plimbi turistii cu barca.

Si apoi am fost la o plimbare cu barca...

Imi plac super mult aceste casute tipice Albuferei...

Scopul Artei

In scoala ni se baga pe gat poezia. Scapam de pe bancile scolii si o dam uitarii bucurosi.

In scoala nu ni se vorbeste deloc despre pictura. Ajungem la maturitate si tot ce stim despre ea e ca undeva in Louvre exista o femeie pe nume "Mona Lisa" pe care am vrea sa o cunoastem pentru a fi primii care sa-i sufle misterul si ca a existat candva un pictor spaniol (sau era francez? hm!) pe nume Picasso, care si la maturitate a desenat tot ca si noi in scoala primara, dar hei, el e faimos, noi nu!

Si cu toate acestea, cu toata lipsa de educatie in domeniul picturii, aceasta forma de arta, cea mai reprezentativa forma de arta, a continuat sa infloreasca in mainile celor putini si sub privirile celor multi.

In 1793, Muzeul Louvre isi deschidea portile, devenind primul muzeul public din lume [...]

Citeste mai departe pe Psihologia Artei

"Guernica" de Pablo Picasso

Exista printre noi aceia care declara fara sa clipeasca, ca lor le place doar Picasso. Nu zau?! Si ce intelegeti voi, mamuca, din opera lui Picasso, cand nici cele mai luminate minti in domeniu nu ii dau de capat? Si de ce tocmai Picasso? Pentru ca Picasso e singurul nume de pictor pe care il cunoasteti?

Picasso a despicat realitatea si a reasamblat-o asa cum i-a cazut lui mai bine. A cauta sens in pictura lui e ca si cum ai intra intr-o incapere intunecoasa si ai incerca sa faci lumina cu de-asila. Picasso a pictat forme, nu a facut psihanaliza. A devenit cel mai faimos artist al secolului XX nu pentru ca si-a asternut sufletul pe panza ci pentru ca operele sale au oferit un camp de desfacere pentru imaginatia privitorului. Pictura lui Picasso nu este despre Picasso ci despre noi, despre fiecare in parte, atunci cand poposim in fata ei. Cuburile lui Picasso nu ne vorbesc tuturor, pentru ca ele nu ii apartin. Cuburile sunt vocile nostre launtrice si ne apartin noua. Si nu toata lumea se afla in legatura cu vocile sale.

Cand ma aflu in fata unei picturi de Picasso, [...]

Citeste mai departe pe Psihologia Artei

Istoria artei

Pe peretii pesterilor, omul vechi a narat o particica din viata sa. A facut-o schematic, mergand taman la esente si cu un singur scop: satisfacerea celui mai primar instinct - acela de a trai vesnic.

Mii de ani au trecut si a venit vremea omului antic. Omului antic nu-i mai ajungeai nici cu prajina la nas, pentru ca omul antic s-a vazut frumos si a adaugat artei o noua functie: cea estetica.

Au mai trecut cateva secole inecate in negura in care omul asa zis mediu si-a cernit fata cu cenusa si nu a mai vrut sa se uite in oglinda lacurilor...

Dupa o vreme omul a renascut, [...]

Citeste mai departe pe Psihologia Artei

"La multi ani!" mie :)

Daca la oameni s-ar numara anii precum cercurile de crestere la copacei, azi la mine s-ar putea vedea unul in plus. Ca e bine, ca e rau, ce mai conteaza? Toti inaintam prin viata in acelasi ritm. Si "a inainta" presupune progres.

Cu aceasta ocazie mi-am facut cadou un nou blog - Psihologia Artei. Voi continua sa scriu si pe Suntem Ingeri, atata tot ca ma veti gasi si pe Psihologia Artei unde voi veni cu ganduri mai profunde, cugetari si opinii personale in ceea ce priveste doua dintre pasiunile mele: psihologia si arta, dar intr-o forma combinata. Sper sa va placa!

Acum se cuvine sa va invit la tort:

Da, da asta e un tort :) Se poate papa. Tot! :)